Wilhelm Dancă

Adventul este un timp de meditare asupra modelelor de pregătire pentru Crăciun. Astăzi, în duminica a doua, a fost vorba despre Sfântul Ioan Botezătorul. Pentru stilul esențialist al vieții trăite în pustiu, el a deventi patronul monahilor. Trăind într-un loc fără nume a primit Cuvântul lui Dumnezeu și a pregătit venirea Domnului. Același lucru îl fac sau ar trebui să-l facă monahii din zilele noastre.

Am pornit omilia de la textul Evangheliei după Luca 3, 1-6. Am subliniat faptul că Ioan a primit Cuvântul fiindcă s-a îndepărtat de Ierusalim. S-a detașat de luptele pentru putere din imperiu și din Palestina. De asemenea, a luat distanță față de intrigile și relațiile tensionate de la templu. De aceea, privind la el, înțelegem că experiența pustiului este prima condiție pentru un Advent adevărat.

A doua condiție este să pregătim calea Domnului în inima noastră. Dispozițiile sufletești au un rol determinant în celebrarea Nașterii Domnului. Sfântul John Herny Newman spune că în inima fără bunăvoință nu se poate naște Isus. În noaptea de Crăciun îngerii cântă: Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință! Prin urmare, inima bună, înclinația inimii spre bunătate se pregătește în Advent.

A treia condiție se găsește în ultima propoziție din Evanghelia duminicii. Se spune aici că „orice făptură îl va vedea pe Dumnezeu”. Toți oamenii sunt chemați la întâlnirea cu Christos, fără nicio discriminare. Conciliul Vatican II a afirmat caracterul universal al mântuirii. Vezi documentul „Bucurie și speranță” sau „Gaudium et spes”, 22. Astfel, toți oamenii de bunăvoință sunt asociați Misterului pascal prin Duhul Sfânt pe căi doar de Dumnezeu cunoscute. Omul de bunăvoință pregătește calea Domnului în mai multe feluri. De pildă, umple valea frustrărilor, netezește muntele mândriei sau îndreaptă gândurile și relațiile strâmbe.

În Advent suntem invitați să cultivăm anumite dispoziții sufletești. Să nu ratăm invitația! Curaj! Sus inimile!

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În prima duminică din Advent 2021/2022 am vorbit despre pregătirea fizică și existențială pentru Crăciun. Am spus că între lumea materială și lumea spirituală există o strânsă legătură. Astfe, Isus se va naște în noi dacă nu vom lăsa ca inimile noastre să se „îngreuieze în necumpătare, beție și grijile vieții” (Luca 21, 34).

Am despărțit cele două recomandări din Evanghelia duminicii după cum urmează.

Prima cere să nu fim îngăduitori cu slăbiciunile trupului. Din păcate indulgența față de dorințele exagerate ale trupului este în spiritul culturii contemporane. De aceea, rezistența nu este ușoară. Mulți capotează și celebrează sărbătorile mai mult în dimensiunea materială decât în cea spirituală. Fiecare are ceva de spus în această privință. Majoritea dintre noi se preocupă să afle unde sau când se taie un porc bun. Sau, unde găsesc țuica cea mai bună, caltaboșii cei mai buni, plăcinte și cozonaci excelenți, vin și așa mai departe.

A doua se referă la „grijile vieții”. Ele pot deveni atât de stresante încât ne fac să lăsăm deopartea participarea la liturghie, rugăciune, întâlnirile cu familia sau cu prietenii. Și acest derapaj numit „agendă de businessman” este în spiritul culturii contemporane. Și în acest caz rezistența este dificilă, dar nu imposibilă.

Adventul îi pregătește pe ucenici să reziste la aceste mode și atracții ale culturii contemporane. Într-adevăr, dacă nu pregătim trupul nostru pentru Crăciun prin renunțare la orice formă de exces, nu putem simți în noi bucuria nașterii Domnului. Isus prin întrupare s-a făcut „trup”, dar nu un trup supus la excesul în toate formele și variantele de viață pământească.

În concluzie, am pledat pentru atenție, trezire, vigilență spirituală, dar pornind de la moderația dorințelor trupului și de la ierarhizarea grijilor zilnice. Numai omul treaz se poate bucura cu adevărat cu ocazia nașterii Domnului.

Advent binecuvântat!

Astăzi, 8 decembrie 2020, Biserica Catolică sărbătorește Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria. Am explicat în cadrul omiliei de ce avem această sărbătoare în timpul Adventului. De asemenea, am dezvoltat mesajul spiritual al Neprihănitei cea plină de har ținând cont de contextul pregătirii spirituale pentru Crăciun. Am atras atenția mai întâi asuprazâmbetului Fecioarei de la Lourdes, din 4 martie 1858. Apoi, am argumentat că starea ei de bine se explică prin privilegiul plinătății harului și al credinței mature. Celebrarea Neprihănitei care zămbește în Advent este o invitație la pregătirea Nașterii Domnului în suflete cu zâmbetul pe buze. Acest zâmbet apare și rămâne pe fețele oamenilor dacă realizează armonie între harul dăruit la botez și natura umană afectată de păcat. Celebrarea este un fel de introducere în estetica vieții spirituale creștine. De aceea, am vorbit despre frumusețe ca deschidere spre Dumnezeu sau transcendență și armonia din interiorul inimii. Contemplând-o pe Maria, Neprihănit Zămislită, suntem invitați să trăim Adventul cu fețe zâmbitoare și senine. Domnul vine! Domnul este aproape! Mai multe detalii în articolul postat mai jos. Advent binecuvântat!

În duminica a doua din Advent am aprofundat cuvântul „pregătire” și atitudinile existențiale corespunzătoare. Am ascultat Începutul Evangheliei după Marcu (Mc 1, 1-8). Astfel, pentru a deveni om cale pregătită să-l primească pe Domnul, am sugerat trei atitudini. Prima, să cultivăm dorința de început sau începuturi noi în viață. A doua, să celebrăm începutul sau începuturile prin semne clare. De exemplu pentru creștini, începutul vieții noi este botezul. A treia, să maturizăm promisiunile de la botez, fuga de păcat etc., prin participarea la sacramentul cardinal al vieții creștine, și anume spovada. Ca să nu rămânem în pragul începuturilor am spus că trebuie să acordăm mai multă atenție rugăciunii. Am definit rugăciunea ca formă de revoltă împotrivă a ceea ce este ne-esențial în viața umană. De asemenea, rugăciunea este poarta care ne deschide spre logica darului iubirii lui Dumnezeu. Mai multe detalii în articolul postat mai jos. Advent binecuvântat!

Am început Adventul. Este vorba despre o perioadă de patru săptămâni în care ne pregătim pentru a celebra Nașterea Domnului. Am început omilia cu tema centrală din Evanghelia duminicii (Mc 13, 33-37) și am tradus vegherea ca act de conștientizare creștină. Astfel, ținând cont de vremurile actuale, am propus trei direcții de trecere de la inconștiență la conștiență spirituală. Mai întâi raportul cu Christos care vine. Va veni a doua oară, negreșit, va veni în sărbătoarea Crăciunului din 25 decembrie, iarăși negreșit. Nu suntem siguri când va veni în sufletele noastre. De aceea, mereu, dar mai ales în Advent, trebuie să veghem, să fim pregătiți, conștienți pentru nașterea lui în suflete.

Apoi raportul just cu noi înșine. Cunoașterea de sine este cea mai grea lucrare. Aici am propus să controlăm cum arată fidelitatea noastră față de Dumnezeu în acțiunile zilnice, de suprafață. Mai exact, am propus ca exercițiu spiritual de Advent să-l descoperim pe Dumnezeu care se găsește în adâncul sufletelor noastre, dincolo de activitățile obișnuite.

În fine, raportul corect cu timpul. Am vorbit despre păcatul „pierderea timpului” sau „irosirea timpului”. Timpul vieții este un timp al mântuirii. Suntem chemați să trăim momente semnificative, sacre, dătătoare de speranță. Am vorbit despre viețile irosite în banalitate și gesturi mecanice, repetitive, fără nimic de valoare în ele. Am îndemnat credincioșii să-și apropie viața cu tot ceea ce este în ea de Dumnezeu prin întărirea disponibilității interioare de a-l întâlni.

La sfârșitul liturghiei am prezentat ultima mea carte „Meditații despre Crăciun”. Cartea este primul dintr-o serie de volume despre misterul lui Christos oglindit în Cuvântul lui Dumnezeu predicat sau meditat în biserică. Am stat afară, lângă catedrală, aproape o oră ca să dau autografe. Foarte frumos gestul credincioșilor care au dorit să intre în posesia volumului! Semn bun! Nu este pierdut totul dacă mai sunt oameni doritori de lectură. E de bine dacă mai sunt credincioși care vor să se pregătească spiritual pentru celebrarea Nașterii Domnului, să-și întărească reziliența spirituală. Detalii în articolul postat mai jos.