Wilhelm Dancă

Sfințenia este accesibilă tuturor. Aceasta a fost ideea principală a meditației de ieri, 1 noiembrie 2024, sărbătoarea „Toți Sfinții”. Pentru a înțelege sfințenia „Tuturor Sfinților”, am făcut mai întâi un scurt istoric al sărbătorii.

Astfel, la început a fost vorba despre sărbătoarea „Tuturor Martirilor”. Sărbătoarea a început în secolul IV. Apoi, Papa Bonifaciu al IV-lea, la începutul secolului al VII-lea, a adunat toate osemintele martirilor din Roma și le-a îngropat sub templul Panteon. Era un templu păgân dedicat tuturor zeilor. Lucrul acesta era necesar pentru că popoarele migratoare profanaseră catacombele și mormintele martirilor din Roma. Papa Grigore al IV-lea în 835 a reconsacrat Panteonul ca loc al martirilor și a înființat sărbătoarea „Toți Sfinții”.

Am vorbit despre sensul cuvântului „sfânt”, care vine din latină, „sanctus”. Termenul desemnează persoanele care au legătură cu divinul sau cultul religios. De asemenea, este un titlu protocolar acordat administratorilor de rang înalt, regilor, împăraților. S-a păstrat până astăzi cu privire la preoți și episcopi, care sunt „Sfinția” sa sau „Prea Sfinția” sa. Într-un sens larg toți cei botezați sunt sfinți, pentru că sunt puși deoparte pentru Domnul. Au o legătură specială cu Sfânta Treime.

În partea a treia am vorbit despre lucrarea de sfințire. Am spus că are două componente, una morală și alta ontologică. Latura morală se referă la practica sfaturilor evanghelice – sărăcia, ascultarea și caritatea. Latura privind ființa creștinului este imitațiunea lui Christos. Cele două aspecte ale sfințirii se întâlnesc în practica iubirii milostive, a carității creștine. Aceasta este sinteza drumului de sfințire a fiecărui creștin.

În concluzie, a fi sfânt este un drum al lepădării de sine și de urmare a lui Christos. De aceea, există atâtea tipologii ale sfințeniei câți oameni sunt. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.