Wilhelm Dancă

Astăzi, 19 martie 2026, în solemnitatea Sfântului Iosif am meditat Evanghelia după Matei 1, 16.18-21.24. Am structurat meditația în trei puncte.

Mai întâi am vorbit despre evoluția devoțiunii la Sfântul Iosif, Tată-purtător de grijă a lui Isus și soț al Sfintei Fecioare Maria. Am pornit din secolul al IX-lea, m-am oprit puțin la Sfânta Tereza de Avila. Am amintit de intervențiile unor papi, cum ar fi Papa Clement al XV-lea, Papa Pius al IX-lea, Papa Leon al XIII-lea, Papa Ioan al XXIII-lea și Papa Ioan Paul al II-lea.

Apoi am prezentat pe scurt viața Sfântului Iosif, folosind informațiile din primele două capitole din Evanghelia după Matei și Luca. Am arătat că a fost un bărbat drept care a vorbit mai mult cu îngerii decât cu oamenii, nu i-a fost frică de evenimentele contrare vieții, a avut visuri și i-a încredințat Copilului Isus înțelepciunea de a trăi.

În final, pornind de la titlul exhortației apostolice a Papei Ioan Paul al II-lea „Redemptoris custos”, am dezvoltat pe scurt calitatea lui de custode a prezenței lui Isus în viața noastră. Cum? Ocrotind în noi curajul credinței în fața dușmanilor lui Isus. Apoi, arătându-ne că visul e mijloc de cunoaștere a voinței lui Dumnezeu și expresie a neliniștii devenirii noastre (Fer. Vladimiri Ghika). În fine, invitându-ne să prețuim înțelepciunea vieții, pe care fiecare a primit-o de la tatăl său, și de a o transmite mai departe. Astfel se cultivă legătura dintre generații, iar societatea în care trăim va fi mai unită.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.