Astăzi am celebrat schimbarea la față a lui Isus pe Tabor. Sărbătoarea se leagă de ispitirile din duminica trecută. Am subliniat trei mesaje spirituale ale legăturii dintre ispită și rugăciune.
Primul, în rugăciune înțelegem voința mântuitoare a lui Dumnezeu cu referire la momentele de încercare. Astfel, când suntem în fața crucii sau pe cruce să nu cedăm ispitei de a fugi. Să nu disperăm și să rămânem fideli voinței Tatălui. Așa cum a făcut Isus, care s-a pregătit pentru îmbrățișarea crucii prin rugăciune. Într-adevăr, s-a rugat înainte de botez, înainte de a-i alege pe apostoli, înaintea mărturisrii lui Petru, în Ghetsmani și chiar pe Cruce.
Al doilea, poi să vedem că a-l urma pe Isus în rugăciune înseamnă să ne lăsăm asimilați de El. Rugăciunea nu e să-L asimilăm noi pe El potrivit iluziilor sau planurilor proprii. Dacă cedăm în fața ispitei ne asimilăm răului, devenim malefici. Dacă îl urmăm pe Isus în rugăciune devenim benefici, răspândim în jur prezența lui Dumnezeu pe care o găzduim în noi prin rugăciune.
Al treilea, rugăciunea transfiguratoare are anumite caracteristici. Care sunte acestea? Le putem descoperi analizând comportamentul lui Petru și al celorlalți ucenici pe Tabor. Astfel, rugăciunea trebuie să fie făcută la umbra norului, adică în prezența Duhului Sfânt sau cu ajutorul Sfintei Scripturi îmbibate de prezența Duhului Sfânt. Apoi, trebuie să fie făcută și cu trupul. Am vorbit despre „gimnastica rugăciunii”. Rugăciunea trebuie făcută într-un spirit de ascultare de Dumnezeu, în singurătate și în liniște. Aceste coordonate ale rugăciunii pregătesc terenul pentru schimbarea noastră la față.
Am făcut două aplicații spirituale. Prima, am spus că sfânta liturghie poate fi luată ca rugăciunea ce îmbracă toate caracteristicile de mai sus. A doua, să căutăm în timpul acestui Post să ne rugăm și cu trupul, nu doar cu mintea sau cu inima.
Detalii găsiți în articolul postat mai jos.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.