Wilhelm Dancă

SFÂNTUL AUGUSTIN: DACĂ NE CONVERTIM, SE VA FACE LUMINĂ!

(9) „A căzut îngerul tău, a căzut și sufletul omului, și cele două căderi au arătat prăpastia căderii întregii făpturi spirituale în abisul cel întunecos; dacă tu nu ai fi zis: să se facă lumină și lumină nu s-ar fi făcut, și nu s-ar fi lipit de tine atunci întreaga forță rațională supusă cetății tale celei cerești nu și-ar fi găsit odihna întru Duhul tău care se purta pe deasupra într-un mod cu totul neschimbător peste tot ceea ce era schimbător. De altfel, tot un adânc întunecat ar fi fost î sine și cerul cerului; el, care acum este lumină întru Domnul. Căci și în însăși nenorocita neliniște a spiritelor care cad și care lepădându-și haina luminii tale își arată întunericul lor, tu le arăți totuși îndeajuns ce creatură rațională minunată ai făcut; una căreia nu-i este cu nici un chip îndeajuns, pentru liniștea ei fericită, ceea ce este mai puțin decât tine, și, prin aceasta, nici ea nu-și este sieși îndeajuns. Căci tu, o, Dumnezeule al nostru, vei lumina întunericul nostru. Fiindcă veșmintele noastre se nasc din tine, iar întunericul nostru va deveni ca miezul zilei. Dăruiește-te mie, o, Dumnezeule al meu, redă-te mie! Căci pe tine te iubesc, iar dacă aceasta înseamnă prea puțin, fă să te iubesc cu mai multă putere. Eu nu sunt în stare să mă apreciez în așa fel încât să știu câtă iubire îmi lipsește pentru ceea ce ar putea să însemne îndeajuns, și pentru ca viața mea să alerge spre îmbrățișarea ta și să nu se mai întoarcă de la tine, până să se ascundă sub acoperământul feței tale. Eu numai atâta știu: că sunt nefericit fără tine, nu numai în afara mea, ci și în mine însumi, și orice bogăție care nu este Dumnezeu este pentru mine sărăcie.

(10) Fericită este făptura care, atunci când ea însăși era altceva, n-a cunoscut o altă ipostază, ci, de îndată ce a fost creată, fără să i se lase vreun interval de timp, a și fost ridicată din starea sa, prin darul tău, cel care se purta pe deasupra a tot ceea ce era schimbător, cu acea chemare prin care tu ai zis: să fie lumină, și s-a făcut lumină. Căci, în privința noastră, se poate face lesne o distincție în timp, între momentul în care am fost întuneric și cel în care devenim lumină. Dar, referindu-ne la cele spuse mai înainte, ce ar fi fost ea dacă n-ar fi fost luminată? Or, s-a zis așa de parcă aceasta ar fi fost instabilă și întunecoasă, ca să iasă și mai bine în relief cauza prin care s-a hotărât ca ea să fie altceva, adică lumina propriu-zisă să fie întoarsă înspre lumina cea neîntreruptă. Să înțeleagă cine poate; cine nu poate, să ceară de la tine puterea de a înțelege. Dar și eu, cum să mă supăr, de parcă eu aș lumina pe orice om care vine în această lume.

(11) Înaintează în mărturisirea ta, o, credință a mea; spune-i Domnului Dumnezeului tău: Sfinte, Sfinte, Sfinte, Doamne, Dumnezeule al meu, întru numele tău am fost botezați, Tată, Fiule și Duhule Sfinte; întru numele tău botezăm și noi, Tată, Fiule și Duhule Sfinte, fiindcă și pentru noi, prin Cristos, Fiul tău, a făcut Dumnezeu cerul și pământul, cele spirituale și cele trupești ale Bisericii sale. Iar pământul nostru, înainte ca el să primească forma învățăturii, era nevăzut și neîntocmit, iar noi eram acoperiți cu întunericul necunoașterii, deoarece tu l-ai instruit pe om din cauza imperfecțiunii lui, iar judecățile tale sunt ca un adânc uriaș. Dar fiindcă Duhul tău se purta pe deasupra apei, mila ta n-a lăsat în prăpastie nefericirea noastră și ai zis: Să se facă lumină. Convertiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor. Convertiți-vă, să se facă lumină. Și pentru că sufletul nostru fusese tulburat în noi înșine, ne-am amintit de tine, Doamne, de pământul Iordanului și de muntele cel la fel de înalt ca și tine, dar devenit mic pentru noi, și ni s-a făcut urât de întunericul nostru și ne-am întors la tine, și s-a făcut lumină. Și iată, am fost cândva întuneric, iar acum suntem lumină întru Domnul.”

Sfântul Augustin, Confesiuni, VIII, 9; X, 11; XII, 13, trad. Gh. I. Șerban, Editura Humanitas, București 1998, pp. 475-479. Am adaptat ușor traducerea acestor texte potrivit lecturilor liturgice catolice.

Mai jos puteți să ascultați predica din 22 ianuarie (Duminica a III-a, Anul A):