Wilhelm Dancă

IOAN PAUL II DESPRE  MARIA PLINĂ DE HAR

«„Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală, în cele cerești, în Cristos” (Ef 1, 3). Aceste cuvinte ale Scrisorii către Efeseni dezvăluie planul veșnic al lui Dumnezeu Tatăl, hotărârea lui de mântuire a oamenilor prin Cristos. Este un plan universal, care îi privește pe toți oamenii creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1, 26). După cum toți, „la început” sunt cuprinși în opera creatoare a lui Dumnezeu, tot astfel sunt, din veșnicie, cuprinși în planul divin al mântuirii, care urmează să se dezvăluie integral la „plinirea timpului”, prin venirea lui Cristos. Într-adevăr, acel Dumnezeu care este „Tatăl Domnului nostru Isus Cristos” – continuă cuvintele aceleiași Scrisori – „ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea lui. În iubire el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere prin Isus Cristos, după planul binevoitor al voinței sale, spre lauda gloriei harului său, cu care ne-a copleșit în Fiul său preaiubit. În el avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor, după bogăția harului său” (Ef 1, 4-7).

Planul divin al mântuirii, care ne-a fost dezvăluit pe deplin prin venirea lui Cristos, este veșnic. El este de asemenea, după învățătura Scrisorii către Efeseni precum și a celorlalte Scrisori ale sfântului Paul (cf. Col 1, 12-14; Rom 3, 24; Gal 3, 13; 2 Cor 5, 18-19) – legat din veșnicie de Cristos. El îmbrățișează pe toți oamenii, dar rezervă un loc deosebit „femeii” care este Mama aceluia căruia Tatăl i-a încredințat opera mântuirii. Ea, după cum scrie Conciliul Vatican II, „este deja schițată profetic în făgăduința făcută protopărinților noștri căzuți în păcat” – conform Cărții Genezei (cf. 3, 15); „de asemenea, ea este Fecioara care va zămisli și va naște un fiu care va fi numit Emmanuel” – după cuvintele lui Isaia (cf. 7, 14). Astfel Vechiul Testament pregătește acea „împlinire a timpului”, în care Dumnezeu „l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie (…) ca să primim înfierea”. Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume este evenimentul relatat în primele capitole ale Evangheliilor după Luca și Matei.

(…) Când citim că solul îi spune Mariei „plină de har”, contextul evanghelic, punct de confluență al vechilor revelații și făgăduințe, ne îngăduie să înțelegem că este vorba aici de o binecuvântare deosebită între toate „binecuvântările spirituale în Cristos”. În misterul lui Cristos Maria este deja prezentă „înainte de întemeierea lumii”, ca aceea pe care Tatăl „a ales-o” ca Mamă a Fiului său în întrupare – și împreună cu Tatăl a ales-o Fiul, încredințând-o din veșnicie Duhului sfințeniei. Ea este într-un mod cu totul deosebit și extraordinar unită cu Cristos și este de asemenea iubită din veșnicie în acest Fiu iubit, în acest Fiu de o ființă cu Tatăl, în care sălășluiește toată „gloria harului”. În același timp, sufletul ei este deschis pe deplin la „darul de sus” (cf. Iac 1, 17). După cum ne învață Conciliul, Maria „se află în fruntea celor smeriți și săraci ai Domnului, care speră cu încredere de la el mântuirea și o primesc”.»

Din Ioan Paul II, Scrisoarea enciclică Redemptoris Mater, 25 martie 1987, nr. 7-8.

Mai jos puteți să ascultați predica din 8 decembrie 2016: