Wilhelm Dancă

„Lunea Îngerului” este prima zi de luni după Paști din tradiția romano-catolică. În această zi, potrivit Evangheliei (Matei 28, 1-15), Îngerul Domnului și Domnul Înviat îi îndeamnă pe ucenici să meargă în Galileea. De ce? Pentru că acolo Îl vor vedea.

În cazul meu “Galileea” este Buruienești. În biserica din acest sat L-am întâlnit pe Christos Înviat pentru prima dată când am fost botezat. Și de atunci încoace de foarte multe ori. Experiența de credință trăită acolo nu o pot uita. Dar, ca amintirea să fie vie mă întorc din când în când în satul natal, în special cu ocazia marilor sărbători. Am fost și anul acesta de Paști. De aceea, vă spun cu inima plină de bucurie: “L-am văzut pe Domnul”! Christos a înviat, aleluia!

Am ținut cuvântul de zidire sufletească și am subliniat mai multe lucruri.

În primul rând am explicat de ce această zi de luni din Săptămâna Mare se numește „Lunea Îngerului”. Punctul de pornire este în Evanghelia după Matei 28, 2. Aici citim că Îngerul Domnului a coborât din cer, a rostoglit piatra de la mormânt și s-a așezat pe ea. Am descris câteva tradiții laice din Italia și din România cu privire la „Lunea Îngerului”.

Apoi am explicat cum putem să ne raportăm, astăzi, la minciunile „plătite” prin care unii caută să respingă adevărul că Isus Christos a înviat. Aceste minciuni se găsesc în unele cărți și reviste „științifice”, în mass media, în spațiul virtual de pe internet sau în comportamentele ambigue ale creștinilor.

În fine, am atins și problema oboselii, indiferenței și resemnării discipolilor în fața acțiunilor Celui Rău, care subminează credința în Înivere.

Pe scurt, am spus că e bine ca omul credincios să se întoarcă din când în când în comunitatea în care s-a născut. Aerul locului natal îi revigorează plămânii. Acest lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Sunt convins din experiență că unele probleme de respirație în credință se rezolvă și printr-o vizită în „Galileea” personală.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.