Wilhelm Dancă

Ce coincidență interesantă! În duminica a treia a timpului pascal am meditat a treia manifestare a lui Isus Înviat. Este vorba despre întâlnirea lui cu ucenicii, nu toți, doar șapte, care se petrece pe malul mării Tiberiadei. Vezi Evanghelia după Ioan 21, 1-19. De ce nu toți și doar șapte? Pentru că unii s-au descurajat? Alții poate au murit sau au căzut în depresie și au fugit?

Am pus accentul pe căderea lui Petru ca simbol al căderilor noastre. Dar m-am referit și la dezagregarea comunității ucenicilor de atunci și de azi. Neîndoielnic, fără Isus Înviat comunitatea se descompune, se pierde. „Focul cu jar” de pe malul mării Tiberiadei trimite la „focul cu jar” din noaptea trădării lui Petru. Isus înviat transformă trădarea lui Petru, pe care acesta și-o asumă, într-o ocazie de multiplicare a harului. Fiecare dintre noi are căderi, trădări, slăbiciuni, eșecuri, de la cele religioase, emoționale până la cele sociale, profesionale sau existențiale. Dacă este recunoscut ca atare și lăsat să intre, Isus înviat le poate transforma în fântâni de har.

Apoi am vorbit despre vindecarea traumei eșecului prin iubirea lui Isus. Am dezvoltat cele trei întrebări cu privire la iubirea lui Petru față de Isus. Am arătat că Domnul așteaptă de la noi un simplu „te iubesc”. Nu așteaptă să-l iubim așa cum iubește Dumnezeu, care și-a dat viața pentru noi. Așteaptă să-l iubim cu o iubire de prieteni. Asemenea lui Petru. Totuși acesta va ajunge mai târziu să-l iubească așa cum iubește Dumnezeu, fiindcă și va da viața pentru Isus.

Pentru a ajunge aici am spus că trebuie să ne schimbăm inima. Din ucenici cu inimă de piatră să devenim discipoli cu inimă de carne. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.