Wilhelm Dancă

„2). Domnul a venit și ce-a făcut? Ne-a arătat un mare mister. A scuipat salivă pe pământ (In 9, 6) și cu saliva a făcut tină: Cuvântul s-a făcut trup (cf. In 1, 14). Cu tina a uns ochii orbului care, totuși, deși uns, încă nu vedea. L-a trimis la piscina Siloe. Evanghelistul s-a îngrijit să ne spună numele acestei piscine, zicând: care înseamnă Trimis (In 9, 7). Voi știți deja cine este Trimisul: dacă Cristos nu ar fi fost trimis, nimeni dintre noi nu ar fi fost eliberat de rău. Orbul și-a spălat ochii în acea piscină al cărei nume însemnă Trimisul, adică a fost botezat de Cristos. De aceea, dacă botezându-l, ca să spunem așa, în sine însuși, l-a iluminat, se poate spune că atunci când i-a uns ochii l-a făcut catehumen. Cu siguranță, profunzimea acestui mare sacrament se poate expune și ilustra în diferite moduri, dar Iubirii voastre frățești să-i fie deajuns dacă știe că este vorba despre un mare mister. Întreabă pe cineva: Ești creștin? Dacă este păgân sau iudeu îți va răspunde nu, dar dacă îți va răspunde da, întreabă-l mai departe: Ești catehumen sau credincios? Dacă îți răspunde că este catehumen, înseamnă că ochii săi au fost unși cu tină, dar că încă nu a fost spălat. În ce sens i-au fost unși ochii cu tină? Întreabă-l și-ți va răspunde. Întreabă-l în cine crede, iar el, pentru că este catehumen, îți va răspunde: În Cristos. Acum le vorbesc credincioșilor și catehumenilor. Ce-am spus despre salivă și despre tină? Faptul că, într-adevăr, Cuvântul s-a făcut trup. Lucrul acesta le este cunoscut și catehumenilor. Nu este suficient că ochii lor au fost unși cu tină; să se grăbească și să se spele, dacă vor să vadă”.

„15). Dar, după cum am spus deja, fraților, ei l-au alungat, iar Domnul l-a primit; mai mult decât atât, după ce l-au expulzat din sinagogă, el a devenit creștin. Isus știa că l-au dat afară și, după ce l-a întâlnit, i-a spus: Crezi în Fiul lui Dumnezeu? Acum îi spală fața inimii. Acesta i-a răspuns – ca și cum ar avea în continuare ochii unși: Și cine este, Doamne, ca să cred în el? I-a spus Isus: L-ai văzut deja, este cel care vorbește cu tine, el este. Cristos a fost trimis de Tatăl și acest orb își spală fața în Siloe, recunoscând în el nu doar pe fiul omului, pe care îl acceptase deja mai înainte, dar acum și pe Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat, și a spus: Cred, Doamne. Dar nemulțumit că zice doar cred, exprimă în mod mai explicit credința sa: Și aruncându-se la picioarele sale, l-a adorat (In 9, 35-38)”.

„17). Foarte impresionați de aceste cuvinte ale Domnului: pentru ca cei ce văd să devină orbi, câțiva farisei i-au spus: Oare suntem și noi orbi? Ai înțeles acum motivul tulburării lor. Le-a spus Isus: Dacă ați fi orbi nu ați avea păcat. Fiind orbirea un păcat, dacă ați fi orbi, adică dacă v-ați da seama că sunteți orbi, dacă ați admite faptul că sunteți orbi, ați apela la medic; dacă ați fi orbi în acest sens, nu ați avea păcat, pentru că eu am venit să ridic păcatul; dar din moment ce spuneți: vedem, păcatul vostru rămâne (In 9, 40-41). De ce? Pentru că înșelându-vă că vedeți, nu căutați medicul și rămâneți în orbirea voastră. Acesta este sensul a ceea ce mai înainte nu am înțeles, când Domnul spusese: Eu am venit în această lume pentru ca să vadă cei care nu văd. Ce înseamnă să vadă cei care nu văd? Înseamnă că cei care recunosc că nu văd și caută medicul vor vedea. Și ce înseamnă: iar cei care văd vor deveni orbi? Faptul că toți care se înșală că văd și nu caută medicul rămân în orbirea lor. Acest discernământ îl numește judecată, zicând: Eu am venit în această lume pentru a face o judecată, o judecată care face deosebire între cauza celor credincioși care își mărturisesc credința și aceea a celor mândri, care cred că văd și, de aceea, sunt într-un mod foarte grav orbiți. Astfel păcătosul, recunoscând vinovăția sa și căutând medicul, îi spune: Judecă-mă, o Dumnezeule și fă deosebire între cauza mea și cea a lumii păcătoase (Ps 42, 1), adică și cauza acelora care spun vedem, dar păcatul lor rămâne. Nu este vorba, însă, de acea judecată a lumii, cu care la sfârșit îi va judeca pe cei vii și pe cei morți. Referitor la această judecată a spus: Eu nu judec pe nimeni (In 8, 15); pentru că mai întâi a venit nu pentru a judeca lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască prin mijlocirea lui (In 3, 17)”.

Din Augustin, Comentariu la Evanghelia după Ioan, 44, 2; 15; 17, trad. Wilhelm Dancă.

Mai jos puteți să ascultați predica din 26 martie 2017: