Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Ioan Paul II o sută de ani de la naștere

Am aniversat ieri o sută de ani de la nașterea lui Karol Jozef Wojtla, actualul Sfânt al Bisericii Catolice, Ioan Paul II, papă. Ținând cuvântul de învățătură la liturghia de la 18.30, în curtea catedralei „Sfântul Iosif” din București, m-am oprit asupra importanței familiei în formarea preotului filosof care a contribuit prin învățătura lui la dărâmarea comunismului.

Am arătat cum l-a purtat Domnul de mână de-a lungul întregii lui vieți și a avut grijă de el. A fost un mistic care, prin unirea cu voința divină, a scăpat din trei pericole de moarte, unul în copilărie, când un coleg de joacă a găsit pistolul unui militar și a tras asupra lui. Dar glonțul a trecut pe lângă el. Avea doar 6 ani. A doua oară când a un camion al armatei germane a dat peste el și l-a trântit aproape mort pe stradă. O altă mână a intervenit la propriu și l-a scăpat după două săptămâni de spitalizare. Avea 24 de ani. În fine, a treia oară a fost atentatul din 13 mai 1981, din piața „Sfântul Petru”. Și de data aceasta mâna providenței l-a scăpat pe Ioan Paul II, adică pe Karol Wojtla, care între timp a ajuns episcop al Romei.

Aș fi voit să vorbesc despre faptul că a fost un Suveran Pontif reformator care reușit să dea echilibru Bisericii catolice în furtuna de după Conciliul Vatican II. Dar nu era momentul. De aceea, am pornit de la alt aspect din viața lui, și anume de la faptul că a fost băiatul lui Karol și al Emiliei Wojtla din Wadowice. Am subliniat drumul Crucii din viața proprie constituit dintr-o treptată despuiere de unele forme de iubire umană pentru că să rămână în final puternica iubire de Christos și de Biserică. Mai întâi a fost despuiat de iubire maternă. Mama i-a murit bolnavă de inimă și de rinichi pe când Lolek avea 9 ani, iar ea era în vârstă de 45 de ani. Apoi a fost despuiat de iubirea fraternă. Edmond, fratele lui medic, a murit infectat de scarlatină, în timpul unei epidemii. Fratele avea 26 de ani, iar Karol, 12. În fine, când Karol avea 20 de ani l-a pierdut pe tatăl său. Astfel a fost sărăcit și de iubirea paternă. Rămas orfan, văduvit de iubirile membrilor familiei în care s-a născut, s-a gândit serios ce drum să urmeze. Domnul i-a purtat pașii spre preoție. A vorbit mereu despre importanța familiei în formarea iubirii responsabile a unui om. Fără familie, lumea nu are viitor. Fără familie, Biserica nu are viitor. Iar viitorul începe azi.

Mai multe detalii în evocarea lui Ioan Paul II postată mai jos.

  • 19 mai 2020

Lasă un răspuns