Wilhelm Dancă

Învierea se celebrează 50 de zile. Astăzi, în a III-a Duminică a Paștelui, am comentat Evanghelia după Ioan 21, 1-19.

Am remarcat că apariația lui Isus Înviat are loc într-o zi obișnuită de muncă. Dar, cumva, e o zi aparte. De ce? Pentru că pescuitul celor șapte ucenici, în frunte cu Petru, nu a fost încununat de succes. De asemenea, apariția s-a petrecut într-un loc obișnuit, pentru apostoli, și anume Galileea. Aceste sublinieri au rostul lor. Am vorbit despre ele în meditația de astăzi.

Am spus răspicat că, fără legătura cu Învierea, Biserica se transformă într-un ONG sau un partid cu o anumită ideologie, adică partizană.

Dar ce înseamnă Învierea pentru Biserică? Ne spun cele două personaje principale ale Evangheliei din această Duminică: Petru și Ioan. Petru este simbolul instituției, iar Ioan al charismei. Și unul, și celălalt sunt necesari, vitali, în existența Bisericii. Lucrarea lor este roditoare potrivit iubirii pe care o au față de Christos Înviat.

Petru se îmbracă după ce Ioan îl recunoaște pe Isus Înviat, confirmând ce a spus Ioan: „E Domnul!”. Aici este vorba de un simbol al hainei „iertării” sau „milostivirii”. Această „haină” pune capăt urii, dușmăniilor, violențelor.

Dacă vrem să traducem în practică legătura cu Isus Înviat, să ne îmbrăcăm în iertare. Să iertăm și să ne lăsăm iertați! În cuvinte obișnuite, trăirea Învierii înseamnă să fim drăguți unii cu alțiii sau amabili. Adică, prin Înviere devenim mai umani. E puțin lucru, astăzi? Nu cred.

Detalii în articolul postat mai jos.