Wilhelm Dancă

Învierea ca eveniment istoric și spiritual a fost obiectul omiliei de astăzi, 4 aprilie 2021, la catedrala „Sfântul Iosif” din București, la ora 12. 15. Am subliniat două lucruri: mormântul gol și transformarea ucenicilor în mistere de prezență, de lumină și de bucurie. Evanghelia a fost luată din Sfântul Ioan (20, 1-9). Mormântul gol este dovada istorică a Învierii lui Isus. Semnifică, printre altele, că Isus nu a „înviat” precum Lazăr sau fiica lui Iair, adică nu a revenit la viața pământească. Apoi că ucenicii nu au „lucrat” vestea Învierii. Finalul Evanghelei de astăzi subliniază că „nu știau” Scritpturile potrivit cărora Isus „trebuia să învie din morți”. În fine că Isus înviat era o ființă vie dar având o altă condiție decât cea pământească. Libertatea de mișcare în timp și spațiu, dincolo de limitele timpului și ale spațiului este semnul distinctiv al acestei condiții existențiale noi. Transformarea ucenicilor în mistere de prezență, de lumină și de bucurie este chemarea Învierii. Ucenicii sunt provocați la o schimbare potrivit cifrului sau lungimii de undă pe care o are corpul fiecăruia. Pe măsură ce se coboară la rădăcina existenței, care este Dumnezeu, ființele umane devin mai diafane, mai transparente, mai luminoase. Dacă Isus Înviat devine spațiu deschis spre libertate pentru fiecare dintre noi, atunci suntem pe drumul transformării noastre în martori de lumină ai lui Isus înviat. Mai multe detalii în articoloul postat mai jos. Christos a înviat!