Wilhelm Dancă

«2) Aflăm din Evanghelie că morții readuși la viață de Domnul sunt trei, iar lucrul acesta nu e lipsit de semnificație. Da, pentru că lucrările Domnului nu sunt doar fapte, ci și semne. Și dacă sunt semne, pe lângă faptul că sunt admirabile, ele trebuie să aibă o anumită semnificație. A descoperi semnificația acestor fapte este un lucru mai angajant decât lectura sau ascultarea lecturii lor. Am ascultat Evanghelia care ne spune cum Lazăr și-a recăpătat viața, dar plini de admirație, ca și cum acel spectacol minunat s-ar fi desfășurat înaintea ochilor noștri. Însă, dacă ne vom îndrepta atenția spre alte lucrări ale lui Cristos, mai minunate decât aceasta, ne vom da seama că fiecare om care crede revine la viață; dacă vom reuși să înțelegem celălalt fel de moarte care e mai detestabil (moartea spirituală), vom vedea că oricine păcătuiește moare. Numai că sunt mulți cei ce se tem de moartea corporală și mai puțini (cei ce se tem) de moartea sufletească. Toți se gândesc la moartea corporală, care mai devreme sau mai târziu va veni, și fac tot ce pot pentru a o îndepărta. Omul destinat să moară se străduiește foarte mult să evite moartea, dar omul care e chemat să trăiască în veci nu are grijă să evite păcatul. Însă ceea ce face (omul) ca să nu moară este o muncă inutilă; în cel mai fericit caz reușește să întârzie moartea, dar nu să scape de ea. Dacă, în schimb, se angajează să nu păcătuiască, nu va obosi și va trăi în veci. Oh, dacă am reuși să-i facem pe oameni, și pe noi împreună cu ei, să iubească viața care durează pentru totdeauna cel puțin în măsura în care oamenii iubesc viața care trece! Ce nu face cineva în fața pericolului de moarte? În fața amenințării care stătea deasupra capului lor, mulți nu au preferat să piardă totul numai să-și salveze viața! Cine nu ar face-o pentru a nu fi lovit (de moarte)? Iar câteodată se întâmplă că, după ce a pierdut totul, unul sau altul își pierde și viața. De dragul vieții cine nu ar fi gata să-și piardă cele necesare pentru un trai bun alegând să ducă o viață de cerșetor în locul unei morți anticipate? Dacă i se spune unuia: dacă nu vrei să mori trebuie să pleci pe mare, oare va ezita să o facă? Dacă unuia i se spune: dacă nu vrei să mori trebuie să lucrezi, se va lăsa oare toropit de lene? Dumnezeu ne cere lucruri mai puțin grele pentru a trăi în veci, iar noi suntem neglijenți în a asculta de dânsul. Dumnezeu nu-ți spune: aruncă tot ceea ce ai pentru a trăi încă puțin muncind din greu; îți spune: împarte bunurile tale celor săraci, dacă vrei să trăiești mereu în siguranță și pace. Cine iubește viața pământească, pe care nu o are nici când vrea, nici până când vrea, este o continuă aducere aminte pentru noi; iar noi nu ne atragem atenția în mod reciproc pentru că suntem atât de leneși, atât de înceți în a ne procura viața eternă pe care am putea să o avem dacă am vrea și pe care nu o vom pierde când o vom avea. Însă această moarte de care ne temem, chiar dacă nu vrem, ne va lovi.

3) Dacă deci Domnul, prin marele său har și prin mila sa, readuce la viață sufletele ca să nu moară în veci, suntem îndreptățiți să credem că cei trei pe care i-a readus la viață cu trupurile lor semnifică și fac trimitere la revenirea la viață a sufletelor ce se obține prin credință. A readus la viață pe fiica mai marelui sinagogii, care era încă acasă (Mc 5, 41-42), l-a readus la viață pe tânărul fiu al văduvei, care era scos afară din oraș (Lc 7, 14-15), l-a readus la viață pe Lazăr care era în mormânt de patru zile. Fiecare să-și analizeze sufletul său: dacă păcătuiește moare, fiindcă păcatul este moartea sufletului. Uneori se păcătuiește doar cu gândul: te-ai complăcut în ceea ce este rău, ai consimțit, ai păcătuit; consimțământul te-a ucis; însă moartea este doar în interiorul tău, pentru că gândul rău nu s-a tradus încă în acțiune. Pentru a-ți arăta că el redă viață unor astfel de suflete, Domnul a readus la viață acea copilă care încă nu fusese scoasă afară, dar zăcea moartă în casă, pentru a semnifica păcatul ascuns. Dacă însă nu doar că ai cedat cu gândul la rău, ci l-ai tradus în fapte, este ca și cum mortul ar fi ieșit pe ușă; acum ești afară, ești un mort dus la mormânt. Domnul, totuși, l-a readus la viață și pe acel tânăr și i l-a dat înapoi mamei sale văduve. Dacă ai păcătuit, fă pocăință și Domnul te va readuce la viață și te va da înapoi Bisericii, care este mama ta. Al treilea mort este Lazăr. Suntem în fața celui mai grav caz, care este obișnuința în rău. Una este, într-adevăr, să păcătuiești, altceva este să fii obișnuit în a păcătui. Cine păcătuiește, dar se îndreaptă repede, repede începe să trăiască; pentru că, încă nu este prizonierul obișnuinței, nu este încă înmormântat. Cine păcătuiește în mod obișnuit este deja înmormântat și se poate spune că a început să miroase, în sensul că faima rea pe care și-a făcut-o începe să se răspândească precum un miros pestilențial. Astfel sunt aceia care s-au obișnuit cu toate și nu se pot controla în fața nelegiuirilor. Este inutil să-i spui unuia dintre aceștia: nu face așa! Cum te poate asculta cel care este într-un anumit fel înmormântat sub pământ, corupt, apăsat de greutatea obișnuinței? Totuși, oare puterea lui Cristos nu este poate să readucă la viață pe cineva ajuns în această stare? Am cunoscut, am văzut și în fiecare zi vedem oameni care, după ce și-au schimbat obiceiurile lor foarte rele, trăiesc mai bine decât cei care îi dojenesc. Tu, de exemplu, aveai multe de spus despre comportamentul cuiva, dar, privește la sora lui Lazăr (dacă ea a fost păcătoasa care i-a uns picioarele Domnului și le-a uscat cu părul capului ei după ce le-a spălat cu lacrimile sale); revenirea ei la viață este mai prodigioasă decât aceea a fratelui, pentru că a fost eliberată de greutatea gravă a comportamentelor sale rele și învechite. Într-adevăr, era o păcătoasă renumită și despre dânsa a spus Domnul: I-au fost iertate multe păcate, pentru că a iubit mult (Lc 7, 47). Am văzut și cunoaștem mulți păcătoși de felul acesta; nimeni să nu dispere, nimeni să nu aibă vreo prezumție în legătură cu sine. Este rău să disperi și este rău să ai prezumții în legătură cu tine. Nu dispera și alege unde poți să-ți așezi speranța.

12) Dar să mergem la el, a spus Toma, numit Didim, către ceilalți apostoli: Să mergem să murim și noi împreună cu el. După ce a ajuns, Isus l-a găsit pe Lazăr care era deja de patru zile în mormânt (In 11, 15-17). Multe se pot spune despre aceste patru zile, ca și despre alte pasaje obscure ale Scripturii care permit diferite interpretări potrivit capacității fiecăruia de a citi. Vom spune și noi ceea ce ni se pare că vrea să semnifice mortul de patru zile. După cum în orbul din naștere am văzut reprezentat întreg neamul omenesc, la fel în acest mort putem să vedem că sunt reprezentanți mulți, pentru că un același lucru poate fi reprezentat în multe feluri. Când omul se naște, se naște deja cu moartea, pentru că moștenește de la Adam păcatul. De aceea apostolul spune: Printr-un singur om păcatul a intrat în lume și prin păcat moartea; astfel moartea a trecut la toți oamenii, iar toți au păcătuit (Rom 5, 12). Aceasta a fost prima zi a morții, pe care omul o are prin originea lui tristă. Apoi crește, începe să atingă vârsta rațiunii prin care devine conștient de legea naturală pe care toți oamenii o poartă înscrisă în inimă: să nu faci altora ceea ce nu vrei să ți se facă ție. Crezi oare că lucrul acesta se poate învață din cărți și nu se poate citi în paginile naturii? Vrei cumva să fii furat? Cu siguranță nu vrei lucrul acesta. Iată legea sculptată în inima ta: să nu faci ceea ce nu vrei să ți se facă ție. Dar oamenii încalcă și această lege: aceasta este a doua zi a morții. Dumnezeu a promulgat legea prin Moise, slujitorul său; în ea stă scris: Să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl și pe mama, să nu dorești casa aproapelui tău, să nu dorești femeia aproapelui tău (Ex 20, 12-17). Aceasta este legea scrisă, dar și ea nu este respectată: aceasta est a treia zi a morții. Ce mai rămâne? Sosește Evanghelia, se vestește Împărăția cerurilor oriunde este predicat Cristos; este amenințat infernul, se promite viața eternă; dar și această lege nu este respectată; oamenii încalcă Evanghelia: aceasta este a patra zi a morții. Pe bună dreptate se spune că mortul a început să miroase. Nu va exista milă pentru aceștia? Nu se poate spune așa ceva. Domnul se apropie de toți, și de acești morți pentru a-i readuce la viață.»

Din Augustin, Comentariu la Evanghelia după Ioan, 49, 2-3;12, trad. Wilhelm Dancă

Mai jos puteți să ascultați predica despre Învierea lui Lazăr și colaborarea noastră la redobândirea vieții: