Wilhelm Dancă

Am vorbit la omilia de astăzi despre faptul că Isus învăța cu autoritate în sinagoga din Cafarnaum (Mc 1, 21-28). Autoritatea lui se baza pe unitatea dintre Cuvântul predicat și Viața trăită.

Am dezvoltat apoi un alt aspect, și anume „duhul necurat” cu care un om a venit la sinagogă. Poate și noi venim la biserică tot așa, cu duh necurat. Ce este acest duh necurat? Este vorba de duhul emanat de neliniștea sufletească, de tensiunea interioară, de „durerea de cap” provocată de ruptura dintre minte și voință. Alte cauze ale durerii de cap sunt rupturile dintre minte și sentimente, dintre realitate și idealuri.

Din păcate riscăm să trăim sfâșiați în interior și lipsiți de eficacitate în exterior fiindcă nu reușim să unim cuvintele cu faptele. Am ilustrat contextul social nefavorabil supunerii minții și voinței noastre lui Dumnezeu, singurul care ar putea să devină temelia unității noastre ca oameni. Suntem influențați de mentalitățile și politicile bazate pe idei neo-gnostice și neo-pelagianiste.

Dacă ne vom lăsă însuflețiți de Duhul Evangheliei lui Isus din Nazaret, vom putea avea un spirit curat și o viață unitară. Pe urmele lui Isus suntem chemați să devenim învățători arătând celor din jur că punem în practică ceea ce învățăm. Prin trăirea unității dintre cuvânt și viață devenim atrăgători, carismatici, molipsitori, adică avem autoritate. Detalii în omilia postată mai jos.