Wilhelm Dancă

PAPA FRANCISC DESPRE SINE

În fața prizonierilor din Palmasola, Bolivia, în iulie 2015, Papa Francisc a spus: „În fața voastră se află un om iertat de multele lui păcate”. Jurnalistul Andrea Tornielli a remarcat lucrul acesta într-un interviu cu Papa Francis: „E impresionant să auzi un Papă care spune asta despre sine …”.

«Într-adevăr?», a răspuns papa. «Nu cred că este atât de ieșit din comun, nici în existența predecesorilor mei. Am citit în documentația procesului de beatificare a lui Paul al VI-lea mărturia unuia dintre secretarii lui, căruia Papa, repetând cuvintele pe care le-am citat deja în al său Pensiero alla morte, îi mărturisise: „Pentru mine a fost întotdeauna un mare mister al lui Dumnezeu că eu mă aflu în suferința mea și mă aflu în fața milostivirii lui Dumnezeu. Eu nu sunt nimic, sunt un păcătos. Dumnezeu Tatăl mă iubește foarte mult, vrea să mă salveze, vrea să mă scoată din suferința asta în care mă aflu, dar eu sunt incapabil să fac asta de unul singur. Atunci îl trimite pe Fiul lui, un Fiu care poartă chiar milostivirea lui Dumnezeu transpusă într-un act de iubire față de mine …. Dar pentru asta e nevoie de un har special, harul unei transformări. Eu trebuie să recunosc acțiunea lui Dumnezeu Tatăl în Fiul față de mine. Odată ce am recunoscut asta, Dumnezeu lucrează în mine prin Fiul lui”. Este o sinteză foarte frumoasă a mesajului creștin. Și ce să spun despre omilia cu care Albino Luciani și-a început episcopatul la Vittorio Veneto, spunând că alegerea căzuse asupra lui pentru că Domnul prefera ca anumite lucruri să le scrie în praf în loc să le scrie în bronz sau pe marmură: astfel, dacă scrierea ar fi rămas, ar fi fost limpede că meritul era în întregime al lui Dumnezeu. El, episcopul, viitorul Papă Ioan Paul I, era „praful”. Trebuie să spun că, atunci când vorbesc despre asta, mă gândesc mereu la ce i-a spus Petru lui Isus în duminica învierii Lui, când l-a întâlnit singur. O întâlnire la care face referire evanghelistul Luca (24, 34). Ce i-o fi spus Simon lui Mesia tocmai înviat din mormânt? I-o fi spus că se simțea un păcătos? S-o fi gândit la renegare, la ce se întâmplase cu câteva zile înainte, când de trei ori se prefăcuse că nu-l cunoaște, în curtea casei Marelui Preot. S-o fi gândit la plânsul lui amar și public. Dacă Petru a făcut asta și dacă evangheliile ne descriu păcatul lui, renegarea lui și dacă, în ciuda tuturor acestora, Isus i-a spus: „Paște oile mele! (In 21, 16), nu cred că trebuie să fim uimiți dacă și succesorii lui se descriu pe ei înșiși drept „păcătoși”. Nu e o noutate. Papa este un om care are nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. Am spus-o sincer și în fața prizonierilor din Palmasola, în Bolivia, în fața acelor bărbați și a acelor femei care m-au primit cu multă căldură. Lor le-am amintit că și Sfântul Petru, și Sfântul Paul au fost deținuți. Am o legătură specială cu cei care trăiesc în închisoare, privați de libertatea lor. Am fost întotdeauna atașat de ei, tocmai grație conștiinței faptului că sunt păcătos. De fiecare dată când trec de ușa unei închisori pentru o celebrare sau pentru o vizită, îmi vine mereu acest gând: de ce ei, și nu eu? Eu ar trebui să fiu aici, aș merita să fiu aici. Căderile lor ar fi putut fi ale mele, nu mă simt mai bun decât cei pe care-i am în față. Astfel mă trezesc că repet și mă rog: de ce el, și nu eu? Asta poate scandaliza, dar mă consolez cu Petru: îl renegase pe Isus și, în ciuda acestui lucru, a fost ales.»

Din Papa Francisc, Numele lui Dumnezeu este Milostivire. Un dialog cu Andrea Tornielli, trad. Cerasela Barbone, Editura Trei, București 2016, pp. 55-58.

Mai jos puteți să ascultați interviul acordat lui Dan Manolache de la Radio România Cultural în seara zilei de 14 martie 2017: