Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Iertarea se dă și se primește cu ochii nu cu gura

Iertarea este o temă foarte delicată. Se vorbește mult despre ea, dar nu se pune în practică decât rareori. Chiar și atunci când spunem „Tatăl nostru” nu ne gândim la conținutul cuvintelor „Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Cauzele sunt multe. Rostim rugăciunea în mod automat, ca o moară hodorogită. Așa ne-am învățat. Spunem multe cuvinte, dar fără inimă, doar cu gura. Apoi, poate nu am făcut niciodată experiența iertări, nici în familie, nici printre prieteni, nici în comunitate. În fine, poate nu știm ce înseamnă iertarea.

Potrivit rădăcinilor lingvistice iertarea provine din cuvântul latin „libertare”. Cu alte cuvinte, a ierta înseamnă a elibera pe cineva de vinovăție sau de pedeapsa meritată pentru o greșeală. Cine trăiește această eliberare se naște din nou. Se poate spune, lărgind puțin imaginea, că iertătorul trăiește în cel iertat precum o mamă în copilul ei.

Dacă iertarea nu este acceptată în acest fel, ca eliberare de vinovăție, înseamnă că persoana incapabilă să ierte nu are experiența iertării. Părinții joacă un rol important în această privință. Sunt fereastra prin care intră în casă iertarea lui Dumnezeu Tatăl. De aceea, ei au misiunea să-i învețe pe cei mici să ceară iertare și să le acorde iertarea când o cer. Să facă exerciții de iertare reciprocă. Astfel se va schimba fața lumii.

Parabola din evanghelia de astăzi (Mt 18, 21-35) ne ajută să înțelegem mai bine cum stau lucrurile cu iertarea. Există întotdeauna cineva care iartă și cineva care cere iertare. Ambele situații presupun existența unor personalități puternice. Cine iartă sau cine acordă iertare nu este un om slab de înger, ci un om foarte puternic.

Din păcate, astăzi, asemenea oameni sunt rari. Exercițiul puterii de dragul puterii îi transformă pe cei victorioși în victime sau invers. Am arătat împreună cu Simone Weil că, printre altele, efectele negative ale puterii cu orice preț se termină cu transformarea celor supuși ei în obiecte sau lucruri. De asemenea, folosindu-mă de analizele Hannei Arendt, am subliniat că numai iertarea poate rupe simetria urii și ne poate scoate din cercul vicios al vinovăției și al răzbunării.Poporul creștin este un popor al iertării. De aceea, iertăm, pentru că am fost iertați. Și dacă iertăm, atunci avem privirea blândă și senină asupra lumii. Suntem asemenea lui Dumnezeu milostiv. Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.

  • 13 septembrie 2020

Lasă un răspuns