Wilhelm Dancă

Relațiile dintre ucenici riscă să imite relațiile mundane. În loc de frățietate, slujire umilă și dialog constructiv, vedem comportamente profane. Acestea din urmă sunt marcate de prefăcătorie și de promovarea egoistă de sine. De aceea, astăzi, persoana este înlocuită cu funcția, numele cu titlul (științific?). Sau, omul real cu omul închipuit, ori cu omul fără însușiri. Aici este vorba despre clericalismul combătut de Papa Francisc.

Am comentat Matei 23, 1-12, unde Domnul Isus atrage atenția ucenicilor să nu fie ca farizeii și cărturari. Cum să nu fie? Să nu fie ipocriți, duplicitari, lingușitori. Toate acestea pentru că ucenicii au un singur Tată și un singur Învățător. Prin urmare, toți sunt frați și discipoli. Există multă seducție și narcisism în rețelele de socializare. Ele lasă urme în stilul nostru de a trăi. Sau invers, modul nostru de a fi se oglindește în rețelele de socializare.

Pentru a corecta asemenea derapaje am sugerat trei căi de îndreptare. Prima este frățietatea, dar nu în spiritul Revoluției franceze, adică fără Dumnezeu, ci frățietea pentru că Dumnezeu e Tată. A doua este slujirea aproapelui, care se deschide prin asumarea slăbiciunilor proprii. Da, smerenia sau umilința deschide conștiința asumării nevoii de celălalt. A treia este dialogul, care pornește de la trăirea virtuților naturale: prudența, dreptatea, cumpătarea și tăria. Trebuie să alegem dacă vrem să fim ucenici, nu seducție sau naricisim, ci frățietate, slujire și dialog.

Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.