Wilhelm Dancă

Eșecul vestirii Evangheliei despre care vorbesc evangheliștii este o dovadă de realism. Sfântul Marcu consemnează un eșec în capitolul al VI-lea. Dar nu numai acolo, și nu doar el. Eșecul poate să devină o piedică sau o provocare pentru ucenicii Domnului. De exemplu, ce înseamnă eșecul lui Isus la Nazaret? Răspunsul îl găsim în Marcu 6, 7-13.

Aici, mai întâi, observăm că ucenicii sunt „chemați” și „trimiși”. Înțelegem că chemarea vine de la Domnul. El îi alege pe discipoli, chiar dacă prin interpuși. Accentul cade pe bunăvoința iubitoare a Mântuitorului. Chemarea este un răspuns la iubirea lui Christos. De asemenea, aflăm că nimeni nu pleacă în misiune din proprie inițiativă. Domnul Isus trimite pe ucenici să vestească. El este „Trimisul” Tatălui, iar noi suntem trimiși să facem ceea ce a făcut El. Cu alte cuvinte, să răsturnăm puterea Celui Rău.

Astfel, al doilea lucru care se desprinde din Evanghelia de astăzi este conținutul evanghelizării. Ucenicii sunt trimiși să facă exact ceea ce a făcut Isus după ispitirea în pustiu. Să îndemne lumea la convertire, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Să-i elibereze pe cei posedați de duhurile rele. Să-i mângâie și să-i vindece pe cei bolnavi.

În fine, ultimul lucru se referă la modalitățile de evanghelizare. Domnul îi îndeamnă pe ucenici să nu pună accentul pe mijloacele materiale. Să trăiască în spirit de detașare de bunurile care servesc lucrării de evanghelizare.

În concluzie am comentat „bastonul misionarului” despre care vorbește Domnul. Ucenicii sunt trimiși fără nimic pentru drum, doar cu un baston. În cazul acesta bastonul semnifică „inteligența” îmbogățită de credință. Sau, mintea lărgită de conștiința că sunt trimiși. Este vorba de inteligența umană care, întărită de credință, scoate cultură din natură. Această inteligență luminată de credință poate să asume și eșecul. Dar nu ca piedică, ci ca provocare la mai multă dăruire.

Detalii găsiți în articolul postat mai jos.