Wilhelm Dancă

Domnul Christos vine a doua oară Azi nu mâine! Acesta a fost mesajul pe care l-am transmis credincioșilor din catedrala sf. Iosif din București prezenți la liturghia de la 12.15. Erau de față mulți tineri și oameni în vârstă, dar și copii mici și bebeluși. Unii dintre aceștia mici scânceau din când în când, foarte frumos, alții mai mărișori se plimbau țanțoși prin fața altarului. Atmosfera a fost caldă, pătrunsă de atenție și evlavie.

Am pornit de la Evanghelia zilei (Mc 13, 23-32), care a trezit ceva fiori și sentimente de spaimă. Într-adevăr, Cuvântul Domnului din această duminică se referă la cele ce se vor întâmpla la sfârșitul lumii. Soarele se va întuneca. Luna nu va mai străluci. Stelele vor cădea de pe cer. Puterile cerului se vor cutremura. Fiul Omului va veni pe nori cu putere mare și glorie. Îngerii îi vor aduna pe toți aleșii Domnului de la capătul pământului până la capătul cerului.

Dincolo de imaginile ce descriu catastrofele cosmice de la sfârșitul lumii se întrevede apropierea iminentă a venirii Domnului ca Judecător. Această apropiere este urgentă și invită la disponibilitate pe orice om. Semnele care vestesc a doua venire a Domnului sunt la îndemâna oricui vrea să le vadă. Totul este fragil și trecător. Nu putem să calculăm și să planificăm nimic. Nici Fiul Omului nu știe când va avea loc sfârșitul lumii. Mesajul este simplu și puternic. Fiți gata mereu! Fața acestei lumi trece!

Disponibilitatea celor aleși nu înseamnă dezangajare și lipsă de interes pentru viața prezentă. Dimpotrivă. Faptul că au fost aleși de Dumnezeu se manifestă în orizontul unor acțiuni marcate de generozitate, bunătate și atenție față de cei nevoiași. Prin cei aleși Domnul Christos vrea să ajungă să fie cunoscut de toți oamenii.

Cei aleși de Dumnezeu – botezul este un semn al alegerii – au nevoie de discernământ și curaj pentru a rezista la mitul „actualității”. Mode și curente ideologice finanțate și impuse cu forța propun căi alternative de „facere” și „refacere” a omului. Domnul Christos ne arată măsura omului desăvârșit, iar Cuvântul său, care nu trece, rămâne reper pentru „facerea” și „refacerea” omului.

Mai multe detalii găsiți în predica postată mai jos.