Wilhelm Dancă

Am călătorit ceva mai mult în timpul concediului din acest an. Cu puține excepții, la micul dejun am fost servit cu un bufet suedez. Uneori și la cină. Știți ce-i acela un bufet suedez … nu insist. Bun și nu prea! Cu referire la neajunsuri m-a deranjat în primul rând lipsa de civilizație a lumii care servea micul dejun/cina. Semi-dezbrăcați sau îmbrăcați foarte sumar, nervoși, nerăbdători, puși pe ceartă de la prima oră a dimineții! Dezolant! Dezumanizant! De aceea, după concediu, am rămas cu această întrebare: „cum să rezist la cultura eului din lumea bufetului suedez?”

Dar altceva mai profund mi-a ținut mintea ocupată până acum. Și anume că mâncarea și băuturile nu erau servite de „oameni”. Ele erau pe masă, gata puse. Erau ca un fel de marfă (contra cost) în fața căreia erai liber să-ți satisfaci dorințele biologice, oricât de mari, de foame și de sete. Din păcate spiritul „bufetului suedez” este debordant. Pare de neoprit. A ieșit din restaurante și hoteluri și a dat buzna în societate, în biserică, în familie. Este vorba despre o mentalitate bolnavă izvorâtă din cultura eului autoreferențial și superior. Neîndoielnic această cultură are rădăcini adânci care ajung dincolo de modernitate, și anume în viața omului fără Dumnezeu, fără Christos.

Pornind de la parabola invitaților la nuntă care ocupă primele locuri (Lc 14, 7-14), în mod abuziv, am subliniat nevoia de a schimba paradigma lumii în care trăim. Suntem invitați din toate părțile să ne concentrăm pe noi înșine, pe succes, putere și bani. Asta este cultura Eului superior, care nu are nevoie de ajutorul nimănui, nici de oameni, nici de Dumnezeu. Pe toate le rezolvă singur. Își este autosuficient.

Cultura Eului o găsim în politică și este dezgustătoare. De aceea mulți tineri se refugiază în voluntariat și activism pe rețelele de socializare. Păcat! Este nevoie în politică de oameni centrați pe relația cu Altul/altul, cu Dumnezeu și oamenii. De asemenea, cultura Eului o găsim și în Biserică. Aici sunt unii preoți și episcopi care sacrifică orice valoare de dragul carierii și al puterii. De aceea, printre altele, lipsesc vocațiile la preoție, care înseamnă căutarea slujirii, nu să fii slujit de alții. În fine, cultura Eului și spiritul Bufetului Suedez se întâlnește și în viața de familie. Iarăși, din păcate. Da, este acolo unde soțul/soția nu-și așteaptă familia pentru a servi masa împreună.

Cum să rezistăm la cultura eului și la forța spiritului egoist ce vine din lumea „bufetului suedez”? Câteva propuneri în predica pe care am postat-o mai jos. Evident, folosind expresia „bufet suedez”, nu intenționez să jignesc pe nimeni care este suedez sau prețuiește cultura suedeză. Deși are și ea slăbiciunile ei. Doar cei ce s-au născut în această cultură pot să o și îmbunătățească. Eu nu. Propunerea mea se referă la cultura creștină. În fine, pentru a schimba privirea asupra lumii noastre pătrunse de cultura eului este nevoie și de curaj. Așadar, îndrăzniți! Reușita stă de partea celor curajoși!