Wilhelm Dancă

În centrul Evangheliei de astăzi (Ioan 14, 23-29) este promisiunea Duhul Sfânt. Domnul le spune discipolilor că va pleca din mijlocul lor și-l va trimite pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Asistăm acum la despuierea maximă a Mântuitorului. El se retrage fizic din fața discipolilor. Fără Isus, ucenicii rămân descentrați. Înțeleg că nu trebuie să-l caute pe Isus în fața lor, ci în interiorul lor. Duhul Sfânt promis vine și le amintește discipolilor, și nouă astăzi, învățătura lui Isus.

De aceea, Duhul Sfânt conferă autoritatea de a propune și a interpreta cuvintele Domnului. Expresia „Duhul Sfânt și noi” din Faptele Apostolilor (15, 29) sintetizează autoritatea care le revine apostolilor, urmașilor lor și tuturor creștinilor. Este vorba despre o putere care vine de la Duhul Sfânt prezent în ucenici. Această formulare ridică cel puțin trei probleme.

Prima este legată de criza de autoritate din toate institutuțiile, inclusiv din Biserică. A doua se referă la faptul dacă avem nevoie de o autoritate care „e-ducă” sau „se-duce”. A treia vizează asumarea prezenței Duhului Sfânt în noi pentru a orienta alegerile de viață potrivit îndemnurilor sale. Cum putem răspunde la aceste provocări?

Propuneri de răspuns în articolul postat mai jos.