Wilhelm Dancă

Rusaliile sunt ziua de naștere a Bisericii. Atunci, 50 de zile după Învierea lui Isus, la Ierusalim, Duhul Sfânt s-a revărsat sub chip de limbi de foc asupra ucenicilor. Erau adunați în Cenacol pentru o rugăciune împreună cu Maria, Mama lui Isus. Nu erau relaxați. Dimpotrivă. Se adunau în Cenacol de frică. Însă, Spiritul coborât asupra lor le-a dat un curaj special, o putere interioară care i-a făcut să iasă din Cenacol. Mai mult decât atât i-a condus pe drumuri necunoscute, ca să dea mărturie despre Isus Christos.

Același lucru se întâmplă astăzi oriunde celebrăm sărbătoarea Rusaliilor. Primim un Duh de curaj, de tărie, de cunoaștere și de înțelepciune, de evlavie, de frică de Dumnezeu, pentru a-l vesti lumii pe Christos, Calea spre Tatăl. Pentru asta a venit Fiul lui Dumnezeu în lume, să refacă legătura dintre oameni și Tatăl. Această legătură fusese șubrezită de păcatele lui Adam, ale omenirii și ale fiecărui om în parte.

De la începutul vieții sale pământești și până la sfârșit, Isus Christos a fost plin de Duhul Sfânt. Cât a fost printre oameni, prin cuvinte și fapte, le-a arătat oamenilor ce trebuie să facă pentru a ajunge la Dumnezeu. Mai mult decât atât, după Înviere, la prima întâlnire cu ucenicii, le-a dăruit pe Spiritul Sfânt.

Astfel, Duhul Sfânt a rămas cu primii discipoli, și rămâne și cu noi, începând de la botez. De asemenea, ne aduce aminte cuvintele lui Isus și ne explică sensul lor profund, adică adevărul întreg.

Câți dintre noi știu să spună cine este Duhul Sfânt? Dumnezeu Tatăl este ușor de identificat, datorită lucrării sale exterioare, creația. Dumnezeu Fiul, la fel, datorită lucrării sale de mântuire. Dar Duhul Sfânt?

Papa Francisc spune că pentru unii creștini Duhul Sfânt este un „Necunoscut perfect” sau un „Prizonier de lux”. Pentru că se află în noi, dar nu-l cunoaștem. Neîndoielnic, fără Duhul Sfânt Biserica dispare, creștinismul devine insipid, iar credința se transformă în etică sau morală.

Păcatele care pun la încercare conștiința creștinilor din România despre Duhul care se roagă în ei sunt două: indiferența și ostilitatea. Am vorbit în predica postată mai jos despre originea și formele acestor două păcate. Dacă Spiritul Sfânt coboară asupra noastră sub forma unor limbi de foc, atunci ar trebui să trăim legea de foc a iubirii și să trecem de la indiferență la empatie, simpatie sau compasiunea față de aproapele. De asemenea, ar trebui să trecem de la ostilitate la ospitalitate.

Creștinul condus de legea de foc a iubirii Duhului Sfânt răspândește în jurul său un parfum deosebit, un parfum de viață adevărată. Dacă vreți argumente, vă rog să ascultați predica postată mai jos.