Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Creștini, să trecem de la religie la credință!

Dragi creștini, practicanți sau mai puțin practicanți! Astăzi am meditat la Marcu 4, 35-41 și am dezvoltat tema „furtunii”. Am spus că în viața oamenilor există multe feluri de furtuni. De la cele existențiale, emoționale, până la cele morale și spirituale. Cum ne comportăm în asemenea situații? Înainte de toate avem nevoie de calm și încredere. Am dat ca exemplu un film românesc din 1985, „Furtuna în Pacific”. Aceste virtuți naturale sunt necesare în momentele de încercare naturale. Dar în cazul celor spirituale? Atunci când intervin forțe supranaturale? Cum ar fi diavolul și „îngerii” săi?

Am pledat pentru lărgirea virtuților naturale spre lumea spirituală. Am răspuns în două etape.

Mai întâi m-am oprit la întrebarea de ce permite Dumnezeu să fim încercați. De ce e nevoie să trecem prin furtuni? De ce trebuie să suferim? De ce ne îmbolnăvim? De ce pierdem inopinat pe cineva drag din familie? De ce se rup relațiile din familie, din căsnicie? Există multe situații de viață care arată că niciun om nu este scutit de „furtuni”. Aflăm din Evanghelia după Marcu că Dumnezeu permite să fim încercați. Scopul furtunilor existențiale este spiritual, și anume să creștem în credință. Sau, suntem încercați ca să aducem mai multe roade spirituale. De aici se desprinde o învățătură importantă pentru creștini. Dumnezeul creștinilor este un Dumnezeu care îngăduie crucea. Dumnezeul creștinilor nu este un dumnezeu terapeutic. Cine dorește un astfel de dumnezeu trebuie să meargă în altă parte.

În al doilea rând am dezvoltat tema credinței pe care o cere Isus. Este vorba despre o credință în El ca Fiu al Dumnezeu. El e stăpân și peste elementele naturii, și peste ființele supranaturale, cum ar fi îngerii buni sau răi. Domnul Isus comandă diavolilor să iasă din oameni. Folosește același cuvânt pentru scoate pe diavoli și a potoli urgia naturii: „Taci!”. Cine se încrede în Isus care are putere asupra duhurilor rele trece pe țărmul celălalt. Adică, de la religia formalistă la credința/încredere în Domnul. Am dezvoltat puțin „teologia somnului” din această Evanghelie. Am făcut distincție între somnul „în papuci”, somnul celui angoasat și somnul celui iubit de alții. În cazul creștinilor, este vorba despre somnul provocat de iubirea lui Dumnezeu Tatăl. Cine acceptă oferta de iubire a lui Dumnezeu Tatăl în Fiul său Unic, acela este calm și stăpân pe sine. Inclusiv în timp de furtună.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 23 iunie 2024

Lasă un răspuns