Wilhelm Dancă

Credință multă sau puțină? Ce fel de credincioși suntem? Cu multă sau puțină credință? Vă aduceți aminte pasajul din Evanghelie unde ucenicii îl întreabă pe Isus de ce nu au putut să alunge diavolul dintr-un om posedat. Isus le răspunde: „Din cauza puținei voastre credințe” (Mt 17, 20). Neîndoielnic în cazul acesta „multă” sau „puțină” nu înseamnă ceva cantitativ, ci mai curând ceva calitativ. Astfel putem să prelungim dimensiunea calitativă a credinței și să ne întrebăm: cum putem face credința noastră credibilă? Mai mult decât atât: unde și cine ar putea să transforme credința noastră „multă” sau „puțină” într-o credință credibilă?

Răspunsul propus de mine are legătură cu gândirea Fer. Paul al VI-lea: educatorii sau educații care sunt în același timp și martori! Studenții ar putea să-i formeze în credință pe profesori și profesorii pot să-i formeze în credință pe studenți. Da, dar cu o condiție simplă și angajantă: credința educatorilor și a celor care sunt educați să fie credibilă.

Lucrul acesta am căutat să-l subliniez în predica ținută la deschiderea anului universitar 2018/2019 în cadrul Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din București. Deschiderea a avut loc în ziua de 1 octombrie 2018 și a cuprins două momente principale. Primul a fost consumat în celebrarea sfintei liturghii în catedrala sf. Iosif din București în prezența studenților și profesorilor Facultății. M-am bucurat mult că au participat câțiva preoți studenți sau doctoranzi la concelebrare. Nu au fost prea mulți studenți laici, poate și din cauza ploii care începuse să curgă peste București începând de la primele ore ale dimineții.

Am început noul an universitar împreună cu 119 studenți la programele de licență și de master și 38 de studenți la școala doctorală. Cadrele didactice titulare sunt 13, iar cele invitate 5. Nu suntem mulți, e adevărat! Dar succesul formării nu constă în a avea cifre mari, ci în capacitatea celor care sunt formați și a formatorilor să cultive spiritul unei familii. Secretul formării umane integrale este sentimentul apartenenței la această familie. De asemenea, asumarea spiritului acelui drum educațional parcurs nu de unul singur, ci împreună cu alții. Am invocat-o pe sf. Tereza a Pruncului Isus asupra noastră pentru a putea învăța și de la ea că înțelepciunea este scopul ultim al oricărui program educațional.

Mai jos puteți să ascultați predica: