Wilhelm Dancă

1). Creștini neînbisericiți

Creștinii care rămân doar creștini culturali mai sunt numiți creștini neînbisericiți, pentru că nu trăiesc credința în mod sacramental, participând la viața Bisericii. Unii dintre creștinii neînbisericiți încearcă o anumită verificare individuală, dar nu ajung să-l caute pe Cristos în Biserică, ci în afara ei. Aceștia cred că Isus Christos poate fi cunoscut doar teoretic, nu și cu viața. Climatul constituit din gesturi sacramentale și comunicări non verbale rodește cel mai bine profesiunea de credință în Isus Cristos, Sfântul lui Dumnezeu. Aici intră în discuție puterea exemplului creștinilor și forța invizibilă a Duhului Sfânt.

2). Credința intelectualizată

În fine mai există un fel de justificare prin care constatăm că unii ajung să facă parte dintre creștinii neînbisericiți, și anume aceștia trăiesc o credință la nivel de cunoștințe intelectuale, dogmatice, nu la nivel de relație existențială cu Cristos întrupat în Cuvântul Scripturii și în Euharistie.

3). Tentația docetistă

Tentația care stă mereu la pândă în viața acestora se numește docetism, adică tind să reducă credința în Isus Cristos om adevărat și Dumnezeu adevărat doar la credința în Cristos Dumnezeu adevărat. Docetismul este un curent spiritual care ignoră faptul că Isus Christos este și om adevărat. Pentru adepții docetismului umanitatea lui Cristos este un fel de apariție care poate fi neglijată fără consecințe importante pentru viața creștină de zi cu zi. Ispita de a refuza misterul întrupării sau greșeala de a nu ține cont de acest mister îl scoate pe cel credincios de pe orbita Bisericii. Se află în această situație cei care trăiesc o credință intelectualizată, fără referință la viața concretă, adică cei care rămân doar la credința de mâna a doua.

4). Cristos întreabă

Astăzi Isus Cristos le adresează lor, dar și nouă, următoarea întrebare: Nu cumva vreți să plecați și voi și să slujiți la alți dumnezei? (cfr. In 6, 67). Întrebarea este tulburătoare, dar benefică, fiindcă poate să trezească dorința de a trăi credința moștenită, de a avea o credință de primă mână. De asemenea, preoții ar trebui să și-o pună lor și credincioșilor pe care îi pregătesc la sacramente – la botez, la căsătorie sau la euharistie – fără teama că unii chiar vor pleca, fiindcă în Biserica lui Christos contează nu cantitatea, ci calitatea credincioșilor.

5). Catedrala Sf. Iosif la 12. 15

Deși foarte cald, la liturghia de la 12.15 au participat numeroși credincioși. M-am bucurat să-i revăd. Cu unii dintre ei am schimbat câteva păreri despre conferințele din China.

Mai multe detalii despre credința de primă mână puteți să aflați din predica postată mai jos.