Wilhelm Dancă

Am vorbit despre credință comentând Evanghelia după Luca 17, 5-10. Aici Domnul spune: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar …” (v. 6). Adică, dacă ați avea o credință de calitate, ați putea face minuni sau lucruri imposibile.

Am dezvoltat meditația în trei părți.

În prima partea am subliniat faptul că avem credință datorită unor factori exteriori. Credem pentru că am primit credința de la alte persoane, prin anumite evenimente sau prin intermediul creației. De aceea, putem spune că, de fapt, credința este un dar. Apoi că se înțelege ca relație cu alte persoane, evenimente istorice sau cosmice.

În partea a doua am dezvoltat un semn prin care se vede credința, și anume eficiența. Aici intră în joc și determinarea sau fidelitatea pentru a traduce în practică idealurile credinței. Am dat câteva exemple, Mahatma Gandhi și Maica Tereza de Calcutta.

În fine, am spus că adevărata credință se traduce prin gesturi de slujire a aproapelui. Sau, prin gesturi de iubire milostivă. Am făcut o scurtă referință și la Sfânta Faustina Kowalska, care e sărbătorită astăzi în Biserica Catolică. Centrul mesajului ei este acesta: „Isuse, mă încred în Tine!”. De fapt, credința de calitate înseamnă încredere în Domnul Christos. Omul care crede face ceea ce a făcut Isus. Adică iubește necondiționat și iartă din inimă pe cei care i-au greșit.

Pe scurt, credința încredere pune accentul nu pe relația minții, ci pe relația inimii cu Domnul. Deși nici cea dintâi nu este exclusă din lucrarea credinței. Dacă nu sunt ideologizate, și inima, și inteligența înalță sufletul omului spre Dumnezeu.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.