Wilhelm Dancă

În solemnitatea Nașterii Domnului 2020 am celebrat sfânta liturghie la catedrala „Sfântul Iosif” din București. Am vorbit la omilie despre bucuria specială a Crăciunului. Am explicat că este vorba de o bucurie durabilă, nu temporară. Ea izvorăște din asumarea prin credință a evenimentului unic al întrupării Fiului lui Dumnezeu. Într-adevăr prin nașterea lui Isus cerul s-a unit cu pământul, eternitatea cu timpul, Dumnezeu cu omul. Din această unificare izvorăște încrederea plină de bucurie că de la nașterea lui Isus încoace lumea este mai bună. Această bucurie are un efect important, și anume că ne uniformizează prin elevare, nu prin coborâre. Uniformizarea prin coborâre are loc la spital sau la pușcărie. Uniformizarea prin elevare are loc prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Omul, fiecare om este ridicat la o înălțime la care de unul singur nu ar fi putut să ajungă. Astfel toți oamenii devin frați unii cu alții indiferent de rasă, cultură, religie, educație etc. Acest sentiment de bucurie profundă și de frățietate universală se trăiește urmându-l pe Isus prin actul exproprierii de sine. În cazul nostru prin renunțara la eul primitiv și infantil și asumarea eului care se dăruiește aproapelui. Mai multe detalii în predica postată mai jos. Crăciun binecuvântat!