Wilhelm Dancă

Lumea a avut întotdeauna nevoie de consolatori, de oameni care să-i încurajeze pe cei mai slabi de înger, fragili psihic, căzuți în disperare sau descurajare. Lucrul acesta se simte cu multă intensitate în timpul încercărilor colective, cum ar fi foametea, războiul, ciuma, holera, pe scurt, pandemiile biologice, ideologice sau spirituale. Acum lumea în care trăim se confruntă cu pandemia de Covid-19. Mulți oameni suferă din cauza izolării sau distanțării fizice. Unii au alunecat deja în depresie, alții sunt îngrijorați pentru că și-au pierdut locurile de muncă, veniturile, prietenii etc. În fine, alții și-au pierdut sănătatea sau chiar au murit.

În acest context a căzut foarte bine textul din Evanghelia după Ioan (14, 15-21), în care se vorbește despre modul cum am putea să devenim consolatori în Duhul Sfânt Mângâietorul. Domnul Isus ne-a spus astăzi: „Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi!” (In 14, 18). Iar ceva mai sus ne-a asigurat că Tatăl ne va da „un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna” (In 14, 16). Acest Consolator este Duhul Adevărului, Duhul Vieții, Duhul Iubirii. A căzut bine Evanghelia de astăzi pentru că, într-un context marcat de griji cu privire la ziua de mâine, la serviciu, la pâinea de fiecare zi, într-o vreme plină de confuzie, nesiguranță și descurajare, ne-a vorbit despre Mângâietorul sau Promisul Tatălui care vine să ne ridice moralul. A venit la începuturile Bisericii, la Rusalii. A venit când am fost botezați și vine ori de câte ori participăm la sacramente (în special Euharistia și Spovada) și ne rugăm singuri sau împreună cu alții. De aceea putem spune că suntem chemați prin Duhul Sfânt primit la Botez să devenim consolatori ai semenilor care au nevoie de alinare, mângâiere spirituală.

Evanghelia despre Duhul Sfânt Mângâietorul a căzut bine și în contextul aniversărilor la mijloc de lună mai din Biserica noastră locală și universală: 16 mai (1954) – nașterea pentru cer a Fericitului Vladimir Ghika, 17 mai (1888) – nașterea pentru viața acestui pământ a Fericitului Anton Durcovici și 18 mai – aniversarea a o sută de ani de la nașterea Sfântului Ioan Paul al II-lea (18 mai 1920). Acești trei sfinți au fost plini de Duhul Sfânt, Duhul Adevărului și al Iubirii, de aceea nu s-au temut de pandemiile cărora unii le-au căzut victimă: pandemia ideologiei bolșevice, comunist-ateiste sau pandemia necredinței în Dumnezeu din zilele noastre. Deși au fost striviți de durere, au găsit curajul (prin Duhul Sfânt din rugăciunile proprii) să fie consolatori ai durerilor altora. Astfel, fără să fie nimic, fără să aibă nimic, ne-au dat ceva din Dumnezeu (Fer. Vladimir Ghika). Consolatori plin de curaj în fața morții și a persecuției. Ne-au îndemnat să nu ne fie teamă! Să fim prudenți în fața pandemiilor de orice fel, da, păstrând distanța fizică și spirituală, dar nu înfricoșați. Mai multe detalii în omilia postată mai jos.