Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Christos și Ulise modele de întoarcere acasă

Dragi prieteni,

Astăzi, 6 mai 2018, parohul catedralei mi-a spus că, după părerea lui, ar fi fost mai puțină lume la biserică. Nu cred. Nu am avut această impresie. Într-adevăr, ziua a fost deosebit de frumoasă – vreme bună, agreabilă, soare blând, temperatură optimă pentru o plimbare în aer liber – cu toate acestea, la liturghia de la 12. 15 la catedrala sf. Iosif din București a fost multă lume. Am observat cum mulți dintre credincioșii prezenți au venit în față, mai aproape de altar, fie pentru a evita forfota de la intrare, fie pentru a participa mai activ la liturghie. Nu e rău să se repete lucrul acesta. Așa este normal. În fața altarului să nu existe nici un spațiu liber. Chiar și fizic, credincioșii să se lipească de altar, să se lipească în mod simbolic eliminând distanța dintre ei și Christos.

După liturghie, mai mulți credincioși au venit să mă salute sau să-mi ceară vreun sfat. Printre aceștia îl amintesc aici pe un fost coleg de școală generală, B.M., din satul meu natal, care a venit la București cu ocazia unei nunți – dacă am înțeles bine ieri s-a căsătorit chiar băiatul lui – și a ținut cu dinadins să mă vadă și să mă salute. Îi mulțumesc din toată inima. Cu ajutorul lui, în ochii lui, am revăzut pentru câteva clipe lumea copilăriei și nevinovăția acelor ani! Dar, mai mult decât atât, reîntâlnirea cu el m-a făcut să mă gândesc încă o dată la avantajul celor care cred în Dumnezeu și-l urmează pe Christos participând la sacramente, în special la sfânta euharistie. Cine crede și frecventează Biserica, oriunde poate să fie acasă, adică niciodată nu va fi victima izolării, singurătății. Peste tot va avea surpriza să găsească prieteni, colegi, frați și surori. Într-adevăr, după acest criteriu se recunosc azi discipolii lui Isus, și anume după impactul efectiv al fraternității în Christos, nu după înălțimea bisericii, nu după numărul mare de credincioși înregistrați la recensământul civil sau religios.

Drumul spre acest „acasă” unde se regăsesc frații și surorile care te așteaptă bucuroși este greu de găsit azi, de aceea vă propun două modele de întoarcere spre acest „acasă” special: Christos și Ulise. Drumul creștin nu-l exclude pe cel laic, dimpotrivă, îl presupune. Christos împlinește drumul prefigurat de Ulise. Drum bun spre acel „acasă” din inima noastră! Christos a înviat!

Mai jos puteți să ascultați predica:

  • 6 mai 2018

Lasă un răspuns