Wilhelm Dancă

Duminica Floriilor este începutul Săptămânii Sfinte, zilele cele mai importante din tot anul liturgic al Bisericii. Din păcate anul acesta criza provocată de virusul Covid-19 a impus creștinilor catolici și ortodocși un „post liturgic”. De când a început starea de urgență, 16 martie 2020, preoții celebrează liturghiile cu bisericile închise. Abstinența liturgică impusă creștinilor prin ordonanță militară are menirea de a salva viața semenilor sau de a prelungi viața acelora care suferă din cauza unor boli cronice. Abstinența liturgică poate fi trăită și ca un act de iubire față de aproapele.
Totuși, presiunea pe care o exercită mass media asupra respectării regulilor de prevenție ar trebui moderată cumva și de îndemnuri la continuarea exercitării practicilor de viață spirituală creștină. Unele televiziuni și radiouri naționale propun deja programe speciale, precum și cele religioase. De asemenea, rețelele de socializare ajută foarte mult în acest sens. Dar, dacă refacem tabloul general, dintre cele două tipuri de viață, viața pământească și viața cerească, se vede că primului fel de viață i se acordă mult mai multă atenție.
Da, Biserica se roagă pentru sănătatea omului, dar crede că destinul lui nu se epuizează în orizont biologic. Caută să echilibreze grija față de viața pământească cu atenția față de viața cerească, viața cu Dumnezeu. Pentru creștini există Viață și după moarte. Este vorba despre Viața cea Nouă începută la botez, când am murit și înviat împreună cu Christos.
Tocmai în aceste zile celebrăm esența creștinismului, misterul pascal, botezul nostru, moartea morții și viața fără de moarte. În centrul tainei pascale se află răstignirea, moartea și învierea lui Christos. De aceea, consider că trebuie să facem în așa fel ca îndemnul #stauacasă să se concretizeze în inițiative care să sporească echilibrul între grija față de viața pământească și atenția față de viața cerească.
Aceasta ar fi provocarea celebrării Paștelui din acest an. Cum facem să se „vadă” echilibrul între cele două feluri de viață sărbătorind Paștele stând acasă? Ar putea oare mijloacele de comunicare online să suplinească participarea noastră fizică la celebrările pascale? Nu, categoric nu, dar „într-un anumit fel” ne apropie de altar, de preotul care prezidează liturghia, dacă asistăm la celebrarea transmisă în direct.
Pentru a spori acest „într-un anumit fel” se recomandă să ne împăcăm cu frații și surorile noastre, evident, online sau prin telefon. Să intrăm în casele și în inimile semenilor cu gânduri de pace și de iubire, chiar dacă această intrare înseamnă renunțare, suferință. Să facem un fel de schimb de daruri de iubire, empatie, solidaritate creștină „online”. Astfel devenim Christofori virtuali, da, dar sinceri, purtători de Christos la frații și surorile noastre care sunt constrânși să pună în practică îndemnul #stauacasă. Mai multe detalii în predica postată mai jos.