Wilhelm Dancă

Răspunsul scurt este următorul: Cei care au fost creștini și în timpul comunismului, evident, dacă au trăit în acel timp.

Răspunsul lung dezvoltă întrebările lui Isus din Evanghelia după Matei 16, 13-23. Aici este vorba despre faptul că Domnul Christos se află împreună cu ucenicii în ținuturile Cezareii lui Filip, un teritoriu cananean, deci păgân. Le pune două întrebări.

Prima: „Cine spune lumea că sunt Eu?” A doua: „Cine spuneți voi că sunt Eu?” Prima întrebare este legată de contextul păgân. Lumea care trăia în vecinătatea lui Israel avea diferite opinii în legătură cu Christos, care nu erau complet greșite. De ce? Pentru că profeții indicați, Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia, îl prevestiseră pe Mesia. Dar erau imagini aproximative despre Domnul Christos. Lucrurile stau la fel și astăzi, mai mult sau mai puțin. Lumea prezintă multe imagini și simboluri aproximative, altele distorsionate, false, chiar caricaturi despre Isus Christos.

A doua întrebare îi interpelează direct pe ucenici. În numele lor răspunde Petru, mărturisind: „Tu ești Christos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!”. Această mărturisire vine de sus, adică este revelată, nu este lucrarea omului. De aceea Domnul Christos spune că pe această piatră, adică pe această mărturisire de credință despre identitatea Lui va construi Biserica sa. De ce afirmă lucrul acesta? Pentru că vrea ca acest patrimoniu de credință să fie transmis în integralitatea sa generațiilor viitoare. Înțelegem astfel că misiunea principală a Bisericii este să învețe lumea cine este cu adevărat Christos, nu facerea de bine sau operele de caritate, care nu trebuie excluse. Pe scurt, Biserica nu este un ONG. Membrii Bisericii primesc învățătura de la „Petru” din zilele noastre și se închină Dumnezeului cel viu, revelat și întrupat în Isus Christos.

Pornind de la aceste două întrebări, am formulat o a treia, și anume: Cine spune lumea că sunt creștini, astăzi, în România? Nu mă refer la lumea întreagă, pentru că am ținut cont de experiența Bisericii Catolice din timpul comunismului. Atunci a fost pusă sub presiune ideologică, persecutată, și a cristalizat prin multă suferință și moarte în închisori identitatea creștină. Aceasta se poate articula în trei realități spirituale. Mai întâi, participarea clericilor și laicilor la sfânta liturghie, pe cât posibil, în fiecare zi. Apoi, cinstirea Maicii Domnului prin rugăciunea Rozariului, pe cât posibil, în fiecare zi. În fine, păstrarea legăturii cu Sfântul Părinte, Papa de la Roma, care învață lumea cine este cu adevărat Isus din Nazaret, adică Fiul lui Dumnezeu cel viu.

Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.