Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
3 Petru în 33 de ani de preoție la Buruienești

Am felicitat o dată un preot cu ocazia aniversării a 40 de ani de preoție. Mi-a răspuns cu o față ca floarea soarelui: „Domnul mi i-a dat, și o să-mi mai dea! Domnul să fie lăudat!” Cam la fel le-am răspuns și eu celor care m-au felicitat cu ocazia „jubileului” de 33 de ani întru preoție. Am făcut sărbătoare în satul natal împreună cu familia și credincioșii din credința cărora m-am născut de două ori. Prima dată la viața naturală, iar a doua oară la viața supranaturală. Tot din credința lor am primit și darul preoției. Le mulțumesc și pe această cale din toată inima.

Am numit această aniversare specială „jubileu”, deși nu prea se folosește termenul pentru a indica sărbătorirea a 33 de ani de preoție. Mi s-a părut totuși semnificativă cifra 33. Este, nu-i așa? Mai întâi m-am gândit la vârsta pe care a împlinit-o Domnul Isus Christos, Marele Preot atunci când a fost răstignit pe Calvar. Apoi m-am dus cu gândul la faptul că, după ce a murit, a înviat a trei zi după Scripturi (cf. 1 Cor 15, 4). În fine, m-am gândit la cei 3 Petru care au jucat un rol important în viața mea. Primul a fost Petru Lucaci, preotul care m-a botezat. Al doilea a fost Petru Ciocan, părintele care m-a trimis la Seminar. Al treilea a fost Petru Gherghel, rectorul care m-a primit în Seminar, actualul episcop emerit de Iași.

Acești 3 Petru m-au ajutat să spun Da chemării de a-l mărturisi pe Isus Christos asemenea lui Petru. El i-a spus lui Isus la Cezareea lui Filip că este „Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16, 16). Lucrul acesta am încercat să-l spun și eu și să-l mărturisesc timp de 33 de ani de preoție. Când am reușit mai bine, evident, am fost ajutat de o mulțime de prieteni din cer sau de pe pământ. Și în vremea comunismului, și după schimbarea regimului politic în România.

Am constatat, uneori cu nerăbdare și îndrăzneală, că există două mărturii despre Christos. Una care vine de la cei care îl văd de departe, în felul lor, în felul lumii. Alta care provine de la cei care îl văd de aproape, în felul ucenicilor, în felul celor care îl iubesc. Rugați-vă pentru mine să-l văd pe Christos cât mai în felul ucenicilor! Mulțumesc mult părintelui Adrian, fratele meu, care a realizat filmul pe care îl postez mai jos.

  • 22 octombrie 2019

Lasă un răspuns