Wilhelm Dancă

În 2002, când a apărut pentru prima dată această carte, ecoul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România, prima lui vizită apostolică într-o țară majoritar ortodoxă, se auzea destul de clar și tare în inimile conaționalilor noștri. Tot atunci, la începutul celui de-al doilea mileniu, volumul Mircea Eliade: Definitio sacri, pe care l-am publicat pentru prima dată în 1998, la editura „Ars longa” din Iași, era deja un bestseller. Datorită acestei lucrări, am fost invitat de multe școli și universități din țară să țin conferințe, să particip la dezbateri, să dau interviuri în mass media și să vorbesc despre religie și sacru sau despre credință și rațiune. La nivelul acelor ani, reperele mele principale în domeniul fenomenologiei religiei erau lucrările de istoria religiilor ale lui Mircea Eliade și opera antropologică a lui Ioan Paul al II-lea.

Fiind inspirat de admirația culturală ce se respira în anii 2000, atât față de Sfântul Părinte,  cât și față de savantul român, ale cărui opere se publicau în limba română și ocupau primele rafturi ale librăriilor, m-am gândit să pun numele lor pe coperta unei cărți în care intenționam să adun articolele și studiile mele despre operele lor, dar și despre lucrările altor autori importanți din domeniul antropologiei sacrului. Titlul la care m-am gândit atunci a fost Fascinația sacrului: De la Mircea Eliade la Ioan Paul al II-lea.

La începutul anului în curs, am fost provocat de Dr. Piotr Kosmala, directorul muzeului „Ioan Paul al II-lea” din Varșovia, care și-a manifestat dorința de a citi cartea despre Mircea Eliade și Ioan Paul al II-lea, fiind preocupat de a descoperi posibila influență a savantului român asupra gândirii religioase a pontifului polonez.

Stimulat de dorința lui P. Kosmala, am decis să public o nouă ediție a volumului din 2002. În raport cu varianta precedentă, ediția a doua se îmbogățește cu un text inedit, „Primatul spiritualului la Mircea Eliade și Ioan Paul al II-lea”, în care analizez similitudinile și diferențele de abordare a antropologiei sacrului la acești doi gânditori. În afară de capitolul final, am introdus corecturile propuse de Pr. Prof. Dr. Ștefan Lupu, care a avut răbdarea de a citi textul și de a îndrepta erorile de redactare. Îi mulțumesc din suflet părintelui Ștefan Lupu, care este și directorul editurii Sapientia, și părintelui Dr. Petru Ciobanu, care s-a ocupat de tehnoredactarea cărții într-un format nou.