Wilhelm Dancă

Într-o duminică foarte călduroasă la catedrala „sfântul Iosif” din București au fost mulți credincioși la liturghia de la 12.15, inclusiv familii cu copii mici. Unii dintre ei sunt ministranți, adică ajută preotul la altar, alții aspiră. Colajul de fotografii ilustrează această frumoasă dorință pe care o au copiii catolici, vor să fie cât mai aproape de preot. Sper, mă rog, ca această dorință să se întărească și să devină alegere de viață. Tema omiliei a fost umilința ca golire de sine. Isus ne-a dat exemplul cel mai tare. S-a golit pe sine de firea lui divină și s-a făcut asemenea oamenilor. Ucenicul școlit de Isus este un om golit de sine, dar, nu naiv, ignorant, „sărac cu duhul”. Dimpotrivă.

Golirea de sine la școala lui Isus conduce la cea mai inteligentă convertire. Astfel omul care coboară nivelul sinelui se deschide spre relația cu Dumnezeu și aproapele. Aceasta este cheia succesului la școala lui Isus. Omul prea plin de sine, de ideile, banii, proiectele, planurile și experiențele sale nu are nevoie de nimeni, nici de oameni, nici de Dumnezeu. Evident, riscul umplerii de sine se găsește și in viața spirituală. Aici uscăciunea, indiferența sau îndepărtarea de Dumnezeu sunt dovada nu doar a pierderii busolei în lumea spirituală, a lipsei de educație religioasă, creștină, ci și umplerea propriei vieți cu prea mult EU.

Neîndoielnic, trăim vremuri marcate de dominația spiritului științelor exacte, empirice. Pe cale de consecință oamenii acordă mare atenție și respect savanților. Uneori atenția se transformă în supunere oarbă. Totuși, științele empirice, oricât ar fi de avansate, nu pot oferi altceva decât criterii de orientare pe drumul împlinirii vieții umane. Adevărul absolut al realizării depline a omului este oferit de Isus în Evanghelia duminicii (Mt 11, 25-30) de astăzi: „învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima” (Mt 11, 29). A fi smerit, umilit ca Isus înseamnă coborârea nivelului sinelui în propria viață pentru a-i face loc lui Dumnezeu și aproapelui. Mai mult decât atât, înseamnă golirea de sine.

Detalii în omilia postată mai jos.