Wilhelm Dancă

Ucenicii Domnului sunt ucenici dacă atrag pe alții la Christos. Dacă nu, sunt „călcați în picioare” sau ignorați de lume. Comunicarea acestui adevăr se găsește în Predica de pe Munte, Luca 5, 13-16. Isus folosește trei simboluri: sarea, lumina și cetatea. Ele au sens deplin în contextul fericirilor. Pe scurt, ucenicul nu poate fi ucenic doar pentru sine. Nu poate fi fericit doar pentru sine, ci și pentru alții. Fericirea evanghelică are sens în relația ucenicului cu lumea.

Primul simbol este sarea pământului. Ucenicii nu vor fi, ci sunt sarea pământului. Aceste cuvinte sunt ca un fel de învestitură publică. Sarea dă gust, conservă alimentele. Ucenicii trebuie să facă la fel în raport cu lumea. Să reținem umilința sării, care se compromite și se dizolvă în ceva diferit de sine. Ucenicul nu se conservă pe sine, ci se expune și intră în acțiunea de dizolvare în lume. De ce? Pentru a da gust lumii.

Apoi, ucencii sunt lumina lumii. Lumina asigură fundalul care face să se vadă alte lucruri sau persoane. Lumina nu atrage atenția asupra ei însăși. Lumina este discretă. Isus spune că este lumina lumii. Ucenicii au rolul luminii în lume. Arată drumul acelora care călătoresc în timpul nopții.

În fine, ucenicii sunt cetate așezată pe munte. Sunt un fel de Ierusalim pentru lume. Adică, loc al strălucirii măreției Domnului. Ucenicii atrag pe alții la Domnul prin viața lor. Evident, în măsura în care poartă gloria lui Dumnezeu în lume.

M-am întrebat de ce azi sunt ucenici care nu atrag pe nimeni? Nu au gust, nu dau gust. Nu sunt călăuze pentru alții. Nu sunt la înălțime, nu strălucesc de nicio lumină. De aceea, nu sunt observați și nu devin fascinanți. Ce ar trebui să facem?

Propuneri în articolul postat mai jos.

Prima lecție la școala lui Isus a fost despre fericiri (Mt 5, 1-12). Isus i-a invitat pe ucenicii săi să creadă că sunt fericiți cei săraci. De asemenea, cei care plâng, cei blânzi, cei care au foame și sete de dreptate, cei milostivi, cei cu inima curată etc. Toate acestea cred că le-au înțeles cumva și le-au acceptat. Dar, când le-a spus că vor fi fericiți dacă vor fi insultați, persecutați și când lumea îi va vorbi de rău, cred că mulți l-au părăsit. În această situație se află și unii discipoli din zilele noastre care au devenit indiferenți, superficiali, ignoranți, sau au rămas needucați din punct de vedere creștin.

A doua lecție a fost despre ucenicii „sarea pământului și lumina lumii” (Mt 5, 13-16). M-am oprit asupra proprietăților pe care le are sarea pentru a descrie misiunea discipolului lui Isus în lumea de azi.

Mai întâi sarea face diferența între mâncarea cu gust și cea fără gust. Într-adevăr sarea dă gust alimentelor. Într-un mod asemănător ucenicii sunt chemați să dea gust lumii în care trăiesc. Apoi sarea se dizolvă, dispare, se pierde pe sine în alimentele în care este pusă. Tot la fel trebuie să fie ucenicii în raport cu lumea. Ei sunt chemați să nu rămână bulgăre de sare, ci să se dizolve dând strălucire la ceea ce este bun în lume. În fine, sarea trebuie să fie pusă în alimente dar într-o măsură justă. Dacă e prea multă, atunci le strică. Ucenicii sunt chemați să găsească doza, măsura justă a prezenței lor în lume. Credința, speranța, iubirea lor nu trebuie să fie trăite într-un mod care să deranjeze, să provoace, să scandalizeze, ci să-i atragă pe alții la Christos.

Am dat un exemplu în această privință, și anume lucrarea eroică a Maicii Tereza de Calcuta, care a primit de la Isus chemarea să fie lumina Lui în lume. Și a fost, într-adevăr! Printr-o iubire totală și discretă, generoasă și determinată a creat condițiile de posibilitate ca mii și zeci de mii de muribunzi să moară zâmbind. Pentru lucrarea ei extraordinară în favoarea omului grav bolnav, muribund, nevoiaș, marginalizat a fost considerată de statisticile Gallupp din 1999 femeia cea mai atractivă a secolului al XX-lea.

Avem nevoie de asemenea persoane și la București, și în România. Avem nevoie de ucenici ai lui Isus care să rămână ucenici ai lui Isus în lumea de azi. Detalii în predica postată mai jos.