Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Înălțarea lui Isus punct final sau pregătire pentru start

Înălțarea lui Isus este văzută de sfântul Luca în două feluri. Mai întâi ca punct final. Așa înțelegem din ultimele versete din evanghelia care îi poartă numele (Lc 24, 50-53). Potrivit acestui text ucenicii care primesc Cuvântul trebuie să trăiască valori spirituale care să-i orienteze spre Înălțarea cu Isus în ceruri. Apoi ca pregătire pentru start, adică de pornire a comunități discipolilor (Fap 1, 1-10). De data asta ni se spune că, după ce îl vor fi primit pe Duhul Sfânt, discipolii vor fi martorii lui Isus înviat/înălțat până la „marginile pământului”.

Am meditat astăzi, 21 mai 2020, când am sărbătorit Înălțarea Domnului împreună cu câțiva credincioși la catedrala sfântul Iosif, trei condiții de posibilitate pentru ca mărturia noastră să fie credibilă și eficace. Credibilă, adică să fie mărturie despre Isus înviat sau/și înălțat prin Duhul Sfânt. Eficace, în sensul că mărturia poate atrage pe alții la drumul lui Christos.

Prima condiție este crearea unui interval de așteptare a coborârii Duhului Sfânt. Acest timp de pregătire spirituală care începe odată cu Înălțarea este absolut necesar înainte de plecarea în misiune.

A doua este asumarea limitelor comunității ucenicilor. În evanghelia după Matei (28, 16-20) în momentul când Isus se înălța la cer erau prezenți 11 ucenici. Un număr care evocă faptul că prima comunitate de ucenici era imperfectă. Și de atunci a rămas așa. Ucenicii tind spre desăvârșire, sunt în căutarea ei. Limita, imperfecțiunea trebuie asumate ca oportunități de manifestare a milostivirii lui Dumnezeu, să nu fie văzute ca drame.

A treia condiție constă în efortul de a transforma relațiile de iubire dintre noi. Iubirea umană poate fi singulară, un fel de iubire celibatară laică. De asemenea, poate fi duală, adică iubire exclusivă, nu inclusivă, iubire superficială, falsă. Prin Duhul Sfânt, iubirea umană devine trinitară. Respectă și cultivă diferența dintre persoane, pentru că fiecare dă ceea ce este mai bun din sine, în folosul tuturor.

Începutul Bisericii se reia cu fiecare botezat, cu fiecare generație de ucenici. Mărturia lor va fi credibilă dacă vor considera Înălțarea lui Isus nu atât ca punct final, cât mai ales ca pregătire pentru un nou început. În lucrarea de vestire a Evangheliei astăzi este necesar mai mult Duh Sfânt, mai multă iubire trinitară. Fiind vorba de muncă, slujire, să ne aducem aminte că slujirea este dinamică, nu pasivă; nu se așteaptă, ci se caută.

Detalii în omilia postată mai jos.

  • 21 mai 2020