Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Criza autorității și răspunsul ucenicilor în Duhul Sfânt

În centrul Evangheliei de astăzi (Ioan 14, 23-29) este promisiunea Duhul Sfânt. Domnul le spune discipolilor că va pleca din mijlocul lor și-l va trimite pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Asistăm acum la despuierea maximă a Mântuitorului. El se retrage fizic din fața discipolilor. Fără Isus, ucenicii rămân descentrați. Înțeleg că nu trebuie să-l caute pe Isus în fața lor, ci în interiorul lor. Duhul Sfânt promis vine și le amintește discipolilor, și nouă astăzi, învățătura lui Isus.

De aceea, Duhul Sfânt conferă autoritatea de a propune și a interpreta cuvintele Domnului. Expresia „Duhul Sfânt și noi” din Faptele Apostolilor (15, 29) sintetizează autoritatea care le revine apostolilor, urmașilor lor și tuturor creștinilor. Este vorba despre o putere care vine de la Duhul Sfânt prezent în ucenici. Această formulare ridică cel puțin trei probleme.

Prima este legată de criza de autoritate din toate institutuțiile, inclusiv din Biserică. A doua se referă la faptul dacă avem nevoie de o autoritate care „e-ducă” sau „se-duce”. A treia vizează asumarea prezenței Duhului Sfânt în noi pentru a orienta alegerile de viață potrivit îndemnurilor sale. Cum putem răspunde la aceste provocări?

Propuneri de răspuns în articolul postat mai jos.

  • 22 mai 2022
Păcatul împotriva Duhului Sfânt și Milostivirea divină

Astăzi, 6 iunie 2021, la catedrala „Sfântul Iosif” din București am vorbit despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Evanghelia după Mc 3, 20-35 trage un semnal de alarmă în privința aceasta. „Dacă cineva zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată” (Mc 3, 29).

De ce? Pentru că cine păcătuiește împotriva Duhului Sfânt nu se află în condițiile de a fi iertat, spune Sfântul Toma de Aquino. Care sunt acestea? Să recunoască faptul că a păcătuit și să-și ceară iertare. Cum putem evita păcatul împotriva Duhului Sfânt? Am propus trei direcții de acțiune spirituală.

Prima este să se practice mai des spovada sau mărtursirea păcatelor. Astfel omul poate observa mai ușor fermenții de moarte veșnică din fiecare păcat.

A doua este controlarea voinței pentru a o îndrepta mai ușor să aleagă binele. Acest control se face prin ascetică – renunțare, sacrificii, și mistică, adică rugăciune. În felul acesta devenim bărbați și femei puternici, antrenați în lupta cu Cel Rău sau Satana.

A treia este exercițiul cererii de iertare în familie, dar nu doar în relația dintre soți, ci și în relația dintre părinți și copii. În familie se practică asumarea responsabilă a fragilității umane. De ce? Când? Cum?

Aflați răspunsuri în omilia postată mai jos.

  • 6 iunie 2021