Wilhelm Dancă

Am meditat astăzi la creștinul ca un alt Christos pornind de la Marcu 8, 27-35. Finalul acestei Evanghelii se termină cu îndemnul de a-L urma pe Christos. În latină s-a spus că este vorba despre „sequela Christi”. Și tot, în latină, pentru a cuprinde și alte aspecte, s-a spus „imitatio Christi”. Adică, „Imitațiunea lui Christos”, cum a tradus în limba română Andrei Brezianu. Cartea se găsește la editura ARCB din 1992 încoace.

M-am oprit la cele două condiții pregătitoare ale urmării sau imitării lui Christos. Prima este „renunțarea la sine”. Am folosit deosebirea dintre șef și model propusă de Max Scheler. Șeful își impune voința. Modelul întruchipează o valoare și, ca atare, atrage pe alții. Renunțarea la sine a ucenicului înseamnă să devină model, adică să-i atragă pe alții. A doua este „să-și ia crucea”. În cazul de față Crucea este și semn de apartenență la Dumnezeu, la Christos. Noi suntem pecetluiți cu Sfânta Cruce încă de la botez. Trăim la umbra ei, de aceea, pentru noi, înseamnă că aparținem Sfintei Treimi. Urmarea sau imitarea lui Christos nu se reduce la respectarea unui cod legislativ sau a unor reguli morale. Imitarea lui Christos înseamnă comuniune de destin cu Mântuitorul. Cu alte cuvinte, urmarea lui Christos înseamnă asimilarea Persoanei, a sentimentelor și a faptelor Sale. Evident, imitațiunea lui Christos are accente personale. Fiecare creștin le pune potrivit vârstei, charismei, vocației și stării sale de viață.

Să încercăm să nu-l copiem pe Christos, să nu-l maimuțărim, ci să-l imităm. Sau, să asimilăm Persoana Lui în viața noastră. Să încercăm să ne solidarizăm mistic cu Christos, trăind iubirea sa întreagă. Să ne asumăm iubirea Lui de Dumnezeu și de oameni. Așadar, să fim imitatorii lui Dumnezeu, să umblăm în iubire, să fim ofrandă plăcută lui Dumnezeu-Iubire. Vezi Efeseni 5, 1-2.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În Ziua Mondială a Comunicațiilor sociale am meditat la chemarea creștinului de a fi comunicator. M-am oprit la textul din prima scrisoare a Sfântului Petru (4, 13-16).

În prima parte am făcut o deosebire între celebritatea, slava sau mărirea umană și gloria sau slava divină. În termeni biblici gloria este valoarea reală a unei persoane în existența sa. Această valoare iradiază în jur lumină, strălucire.

În partea a doua am arătat că toți creștinii sunt chemați să comunice altora slava lui Dumnezeu. Această comunicare nu se face atât prin cuvinte, cât mai ales prin coerența dintre mesajul transmis și viață.

În zilele noastre există o problemă în comunicațiile sociale, și anume sunt multe mijloace de comunicare și puțini comunicatori credibili. Oare de ce? Un posibil răspuns ni-l dă Sfântul Petru. El spune că, dacă un creștin suferă pentru că este „creștin”, atunci este fericit sau strălucește. Totodată el atrage atenția că lucrurile nu stau la fel dacă cineva este ucigaș, hoț, răufăcător sau delator. Să recunoaștem că există comunicatori astăzi care îi „ucid” pe cei din jurul lor. Cum? Nu atât fizic, cât mai ales prin cuvinte „cumpărate” sau „vândute” pentru a distruge destine și vieți.

Să nu disperăm, dacă vom suferi din cauza acestora pentru numele lui Christos, vom fi îmbrăcați în glorie cerească. Și acest lucru contează cel mai mult.

Dacă doriți să aflați alte lucruri din meditație, deschideți linkul de mai jos.