Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Sfânta Tereza cântă evanghelia iubirii

Dragi prieteni,

În ziua de 1 octombrie 2017, am concelebrat sfânta liturghie de hram la parohia „Sf. Tereza a Pruncului Isus” din București, alături de IPS Ioan Robu, de numeroși preoți și credincioși. Am vorbit la predică despre Sfânta Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe ca specialistă în știința iubirii și despre felul în care putem, împreună cu ea, să cântăm evanghelia iubirii în viața de zi cu zi.

Înainte de a asculta predica, vă invit să meditați două imagini despre iubirea divină și iubirea umană – torentul vijelios și fierul înroșit – pe care Tereza cea mică le descrie în autobiografia sa, Istoria unui suflet:

«El m-a făcut să înțeleg aceste cuvinte din Cântarea Cântărilor: „Cheamă-mă, hai să alergăm după mireasma parfumurilor tale” (cfr. Ct 1, 3). O Isuse, nu mai este nevoie să spun: Cheamă-mă. Chemându-mă, chemi sufletele pe care le iubesc. Simplele cuvinte: „Cheamă-mă” ajung. Doamne, înțeleg că atunci când un suflet s-a lăsat prins de adierea îmbătătoare a miresmei tale, el n-ar putea să alerge singur, toate sufletele pe care le iubește sunt chemate să-l urmeze; fără constrângere, fără osteneală, este o firească urmare a chemării tale. Așa cum un torent care se varsă înspumat în ocean poartă cu el tot ce întâlnește în cale, la fel, o, Isuse al meu, sufletul care se cufundă în oceanul fără margini al iubirii tale duce cu sine toate comorile pe care le are … Doamne, Tu știi, nu am alte comori decât sufletele pe care ți-a plăcut să le unești cu al meu; aceste comori mi le-ai încredințat tu, de aceea îndrăznesc să împrumut cuvintele pe care le-ai adresat Părintelui Ceresc în ultima seară când ai mai fost văzut pe pământul nostru călător și pieritor. Isuse, Preaiubitul meu, nu știu când mi se va sfârși exilul … va trece mai mult de o seară auzindu-mă cântând în exil îndurările tale (cfr. Ps 88, 2), dar va veni și pentru mine ultima seară; aș dori atunci să-ți pot spune, o, Doamne: „Te-am preamărit pe pământ; am împlinit lucrarea pe care mi-ai dat-o; am făcut cunoscut numele tău celor pe care mi i-ai dăruit: ai tăi erau și tu mi i-ai dat (…). Părinte, doresc ca acolo unde voi fi eu să fie cu mine cei pe care mi i-ai dăruit pentru ca lumea să știe că tu i-ai iubit așa cum m-ai iubit pe mine” (cfr. In 17, 4-24)». (pp. 304-305).

«Știi bine, Doamne, n-am dorit niciodată altceva decât să te iubesc, nu am râvnit altă mărire. Iubirea Ta m-a întâmpinat încă din copilărie, a crescut odată cu mine, iar acum este un abis a cărui profunzime nu o pot pătrunde. Iubirea cheamă iubire; o, Isuse al meu, iubirea mea se avântă spre a ta, ar dori să umple abisul care o cheamă, dar vai! Nu este nici măcar o picătură de rouă pierdută în ocean! … Pentru a te iubi așa cum mă iubești tu, trebuie să împrumut propria ta iubire, numai atunci îmi găsesc odihna. O, Isuse al meu, poate este o părere, dar mi se pare că tu nu poți copleși un suflet cu mai multă iubire decât l-ai copleșit pe al meu; pentru aceasta îndrăznesc să-ți cer să-i iubești pe cei pe care mi i-ai dăruit așa cum m-ai iubit pe mine (cfr. In 17, 23)». (pp. 305-306).

«A cere să fii Chemat, ce poate însemna altceva decât a te uni lăuntric cu cine îți înlănțuie inima? Dacă focul și fierul ar fi înzestrate cu rațiune și acesta din urmă i-ar spune celuilalt: Cheamă-mă, nu ar arăta oare că dorește să se identifice cu focul astfel încât să-l pătrundă și să se îmbibe cu substanța-i arzătoare părând a se face una cu el? Maică preaiubită, iată rugăciunea mea, îi cer lui Isus să mă unească atât de puternic cu El, încât să trăiască și să lucreze în mine (cfr. Gal 2, 20). Simt că, pe măsură ce focul iubirii îmi va mistui inima, cu atât mai puternic voi spune: „Cheamă-mă” și cu atât mai mult, sufletele care se vor apropia de mine (sărmană bucată de fier nefolositoare, dacă m-aș îndepărta de focul divin) vor alerga înaripat în adierea miresmei Preaiubitului lor, căci un suflet mistuit de iubire nu poate rămâne inactiv (…)». (pp.307-308).

Din Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Istoria unui suflet, trad. E. Cosma și M. Fara, Editura Pauline, București 2003, 304-308.

Mai jos puteți să ascultați predica:

  • 1 octombrie 2017

Comentariile sunt închise.