Wilhelm Dancă

Dragi prieteni,

În solemnitatea Schimbarea la Față a Domnului Nostru Isus Christos, 6 august 2017, o zi caniculară, m-am aflat din nou la Mangalia, în biserica „Sf. Andrei”, care era plină de credincioși. Am vorbit despre semnificația Sărbătorii Schimbarea la Față pentru Isus însuși și pentru noi, astăzi. Am subliniat importanța a trei verbe: a-l asculta pe Isus, urcând (pe munte, împreună cu Isus, pentru a ne ruga și a ne întâlni, uneori chiar singuri, cu Dumnezeu) și coborând (în mijlocul oamenilor pentru a împărtăși experința întâlnirii cu Dumnezeu prin fapte de milostenie trupească și sufletească). Înainte de asculta predica, vă invit să meditați cuvintele sf. Augustin despre semnificația hainelor strălucitoare ale lui Christos, care suntem noi, Biserica sa.

Sântul Augustin explică în Discursul 78 că hainele lui Isus sunt Biserica sa. «Dacă hainele nu ar fi ținute strâns de cel care le poartă, atunci ar cădea jos de pe el. Ce vi se parte atât de ciudat că prin hainele foarte albe este simbolizată Biserica, de vreme ce profetul Isaia spune: Dacă păcatele voastre vor fi roșii ca pânza stacojie, ca zăpada le voi albi (Is 1, 18)?». Așadar chiar dacă păcatele săvârșite de oamenii Bisericii ar fi roșii precum pânza stacojie, Mireasa sa va avea oricum o haină albă și strălucitoare datorită Soarelui, adică datorită lui Christos. În fața acestei viziuni Petru exprimă sentimente doar omenești, nu are gânduri supranaturale: «Doamne, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și alta pentru Ilie» și, în continuare, evanghelistul Luca subliniază: «neștiind, de fapt, ce zice»; Petru, piatra pe care Christos ar fi zidit Biserica sa, deși era în fața frumuseții maiestății Mântuitorului, folosește criterii de natură pământească.

Spune mai departe sfântul Augustin: «E bine pentru noi, Doamne – spune el – că suntem aici. Era obosit din cauza mulțimii oamenilor, descoperise singurătatea pe munte; acolo îl avea pe Christos ca hrană pentru suflet. De ce ar fi trebuit să coboare ca să se întoarcă la oboseli și dureri în timp ce acolo sus era plin de sentimente de iubire sfântă față de Dumnezeu și care îi inspirau o sfântă purtare? Voia să se simtă bine».

În fața lui Christos glorios Petru găsise fericirea și nu mai voia să plece din locul acela. Răspunsul i-a venit în timp ce el încă vorbea: a venit un nor, i-a acoperit și din acel nor a răsunat o voce: «Acesta este Fiul meu, cel ales; ascultați-l», aceeași voce care s-a auzit când Sfântul Ioan Botezătorul l-a botezat pe Isus pe malurile râului Iordan: «Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria» (Mc 1, 9-11).

Din Augustin, Discursul 78, trad. Wilhelm Dancă.

Mai jos puteți să ascultați predica despre Schimbarea la Față a Domnului Nostru Isus Christos: