Wilhelm Dancă

Dragi prieteni,

Pentru o mai bună înțelegere a mesajului predicii din această duminică (9 iulie 2017), vă invit să citiți câteva comentarii ale sfinților părinți despre ce înseamnă să fii „mic” în fața lui Dumnezeu (cf. Mt 11, 25-26).

«(…) ce înseamnă de fapt cei mici dacă nu cei umili? Grigore: Căci, într-adevăr, pentru că nu adaugă că le-ai revelat celor proști, ci celor mici, vrea să arate că a condamnat umflarea în pene, nu istețimea. Chrisostom: Vorbind despre cei înțelepți, nu vorbește despre înțelepciunea adevărată, ci despre aceea care se vedea la cărturari și la farizei și ținea de elocvență. De aceea nu spune măcar nici asta că le-ai revelat la proști, ci celor mici, adică celor neștiutori și needucați, iar prin asta ne învață să fugim în toate de mândrie și, în schimb, să căutăm umilința. Ilariu: Secretele cuvintelor cerești se ascund celor înțelepți și se revelează celor mici, adică acelora care sunt mici în răutate, nu în cunoaștere; și se ascund celor care sunt înțelepți potrivit prezumției lor prostești, nu pentru că ar fi cu adevărat înțelepți. Chrisostom: Faptul că s-a revelat acestora este un motiv de bucurie; faptul că s-a ascuns celorlalți nu este cauză de bucurie, ci de plâns. Așadar nu ne bucurăm pentru acest fapt, ci pentru că lucrurile pe care cei înțelepți nu le-au cunoscut, aceștia mici le-au cunoscut. Ilariu: Domnul confirmă justețea acestui fapt cu judecata voinței Tatălui, în sensul că cei ce disprețuiesc faptul de a deveni mici în Dumnezeu devin apoi proști în înțelepciunea lor, de aceea se adaugă: Da, Tată, pentru că așa ți-a plăcut ție. Grigore: Din aceste cuvinte primim un exemplu de umilință, pentru ca să nu îndrăznim să discutăm temerar judecățile divine bazându-ne pe chemarea unora și respingerea altora; el ne arată că nu poate să existe nedreptate în ceea ce i-a plăcut celui Drept. Ieronim: Prin aceste cuvinte el oferă cu sensibilitate Tatălui omagiul afecțiunii sale, pentru ca el să desăvârșească lucrarea începută în apostolii săi. Chrisostom: Aceste lucruri pe care Domnul le-a spus discipolilor săi i-a făcut mai atenți, pentru că, într-adevăr, era logic să aibă o părere bună despre sine cei care alungau diavoli, el a înăbușit această părere, de vreme ceea ce făcuse pentru ei nu era rodul zelului lor, ci al unei revelații divine. Considerându-se pe sine înțelepți și inteligenți, cărturarii au căzut din cauza vanității lor; dacă pentru acest motiv li s-au ascuns misterele lui Dumnezeu, să vă fie teamă, spune, și vouă, și să rămâneți mici, pentru că acest fapt v-a făcut capabili să primiți revelația. Apoi, după cum acolo unde spune Paul că (Rom 1, 26) „De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă patimilor rușinoase”, iar lucrul acesta nu-l atribuie lui Dumnezeu, ci acelora care au fost cauza acestui fapt, tot la fel și aici: ai ținut ascunse aceste lucruri celor înțelepți și pricepuți. Și de ce le-au fost ascunse? Ascultă ce spune Paul (Rom 10, 3): „căutând să-și statornicească propria lor justificare, nu s-au supus justificării lui Dumnezeu”».

Din Toma de Aquino, Catena aurea, vol. 1, ESD, Bologna 2006, pp. 881-883. Traducere Wilhelm Dancă.

Mai jos puteți să ascultați predica: