Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Mic dejun cu un campion. Interviu la TVR2

Pe 15 aprilie 2019 Daniela Zeca Buzura m-a invitat la un interviu pentru TVR2. Nu știam că este vorba de seria interivurilor intitulate: „Mic dejun cu un campion”. Am avut o oarecare bănuială când mi-a cerut cărțile publicate de mine. Asta s-a întâmplat cu vreo lună de zile mai înainte. Atunci m-a surprins că le voia pe toate. Vă mărturisesc că am avut și o mică reținere. Să i le dau chiar pe toate? Am pățit-o cu alte persoane. Le-am împrumutat cărți și nu le-am mai văzut. De data aceasta nu a fost cazul. Am primit după emisiune toate cele 19 cărți publicate de mine, fie ca autor unic, fie ca autor-coordonator.

Dialogul nostru a avut loc într-o cafenea din spatele librăriei „Cărturești” din centrul Bucureștiului. Am ajuns înaintea dnei Daniela Zeca Buzura. Am întâlnit-o acolo pe dna Aziza Bodea, persoana care m-a contactat pentru interviu. Am aflat ulterior că este „mâna dreaptă” a dnei Zeca Buzura. De asemenea, pe soțul Danielei, pe post de cameraman, alți câțiva tehnicieni pentru filmare și „doamna de fier”, producătoarea emisiunii. Am constatat cu mare bucurie că toți sunt profesioniști de mare clasă. Știu ceea ce fac și le și place. Felicitări și mulțumiri din toată inima pentru această emisiune.

Am vorbit în interviu despre drumul formării mele intelectuale și spirituale. Am subliniat că familia a avut un rol determinant în cristalizarea vocației mele ca om religios și om de cultură. Apoi am arătat că toate încercările prin care am trecut au fost ca un fel de inițiere spirituală. Ele m-au ajutat să descifrez semnificațiile care se ascund în natură, în evenimente, în tradițiile religioase și culturale ale lumii.

Un rol important în viața mea l-au jucat profesorii de la liceele și universitățile pe care le-am frecventat. Fiecare potrivit darului și zelului său mi-a picurat în suflet neliniștea căutării. Dar mi-a cultivat și sentimentul de uimire în fața universului și dorința de a visa o lume mai bună. Față de toți nutresc un profund gând de recunoștință. Ce să mai spun aici despre autorii mei preferați, cum ar fi Mircea Eliade, Toma de Aquino, Ioan Paul II, Benedict al XVI-lea?

Despre toate acestea și altele în plus puteți să aflați și dumneavoastră deschizând linkul de mai jos.

  • 13 iulie 2019

Lasă un răspuns