Wilhelm Dancă

Înainte de asculta predica din Duminica Tomei, 23 aprilie 2017, vă invit să citiți câteva comentarii ale sfântului Augustin la evanghelia duminicii.

4). «Maria Magdalena a venit la discipoli și le-a vestit că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea. În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”. Zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta. Cuiele străpunseseră mâinile sale, sulița îi deschisese coasta și îi rămăseseră urmele rănilor pentru a vindeca inima celor cu îndoieli. Iar ușile încuiate nu au împiedicat intrarea acelui corp în care locuia divinitatea. Acela care, născându-se, nu a atins fecioria mamei, a putut să intre în cenacol pe când ușile erau încuiate. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. Atunci, Isus le-a zis din nou: Pace vouă! (In 20, 18-21) Repetând salutul confirmă darul, adică el dăruiește dar peste dar, așa cum fusese promis prin profet (Is 26, 3). Așa cum m-a trimis Tatăl, – adaugă – așa vă trimit și eu pe voi. Deja știau că Fiul este egal cu Tatăl; dar aici noi recunoaștem cuvintele mijlocitorului. Într-adevăr, el se prezintă ca mijlocitor, pentru că spune: El m-a trimis pe mine și eu vă trimit pe voi. Și, spunând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis. „Primiți pe Duhul Sfânt”. Suflând asupra lor – înseamnă că Duhul Sfânt nu este doar al Tatălui, ci și al lui. „Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute” (In 20, 21-23). Caritatea, care prin mijlocirea Duhului Sfânt este revărsată în inimile noastre, iartă păcatele acelora care fac parte din comunitatea eclezială; ține, în schimb, păcatele acelora care nu fac parte din ea. De aceea a dăruit puterea de a ierta sau de a ține păcatele îndată după ce spusese: Primiți pe Duhul Sfânt.

5). Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. Așadar, ceilalți discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnele cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. După opt zile, discipolii lui erau iarăși înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis: „Pace vouă!” Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ți degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios. Toma a răspuns și i-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Vedea și atingea omul, dar îl mărturisea pe Dumnezeu pe care nici nu-l vedea, nici nu-l atingea. Prin ceea ce vedea și atingea, după ce dăduse deoparte orice îndoială, a crezut în ceea ce vedea. Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut”. Nu-i spune: pentru că m-ai atins, ci pentru că m-ai văzut, fiindcă vederea este ca un simț care le rezumă pe toate celelalte. Într-adevăr, când spunem vederea, în mod obișnuit înțelegem și celelalte patru simțuri, ca atunci când zicem: ascultă și vezi cât de dulce este melodia, inspiră și vezi ce parfum plăcut, gustă și vezi ce gust bun, atinge și vezi cât e de cald. De fiecare dată se spune „vezi”, chiar dacă vederea este specifică ochilor. Tot la fel Domnul îi spune lui Toma: Adu-ți degetul tău aici: iată mâinile mele! Îi spune: atinge și vezi, chiar dacă Toma nu avea în mod sigur ochi în degete. Spunând: ai crezut pentru că ai văzut, Domnul se referă și la vedere și la atingere. S-ar putea chiar spune că discipolul nu a îndrăznit să-l atingă, deși Domnul îl invitase să o facă. Evanghelistul, de fapt, nu spune că Toma l-a atins. Fie că doar l-a privit, fie că l-a și atins, a crezut pentru că a văzut; de aceea Domnul ridică în slăvi și laudă, în mod preferențial, credința popoarelor, spunând: Fericiți cei care nu au văzut și au crezut! (In 20, 24-29). Folosește timpul trecut, pentru că el vede, în predestinare, ca și cum s-a întâmplat ceea ce va urma să se întâmple mai târziu. Dar acest discurs s-a lungit prea mult; Domnul ne va oferi o altă ocazie pentru a comenta ceea ce textul spune mai departe.»

Din Augustin, Comentariu la Evanghelia după Ioan, trad. Wilhelm Dancă, nr. 4-5.

Mai jos puteți să ascultați predica: