Wilhelm Dancă

Am meditat astăzi, 30 martie 2025, parabola „Fiul risipitor” din Evanghelia după Luca 15. Parabola se mai numește „Întoarcerea fiului rătăcitor”, un aspect subliniat de mulți artiști.

Am spus în prima parte că plecarea fiului mai mic într-o țară îndepărată a viciat toate lucrurile. Tatăl nu mai a fost tată autentic, nici fratele, frate, nici casa, casă. Întoarcerea lui acasă a vindecat realitatea suferindă de tată, de fiu, de frate și de casă. Dar ce anume a dus la revenirea fiului rătăcitor? Am răspuns în volumul VI din seria Mysterium Christi împreună cu poetul Rilke arătând că razele iubirii milostive au trezit în sufletul fiului nostalgia casei.

În partea a doua am subliniat un alt aspect, și anume experiența nimicului. Fiul nu mai primește nimic de la nimeni. Trăiește sărăcia radicală, și materială, și relațională. Astfel se ivește gândul revenirii acasă, dar nu ca fiu, ci ca servitor. Iubirea milostivă a tatălui îi schimbă planul, căci i se redă, prin iertare, demnitatea de fiu. Am dat un exemplu de experiență a nimicului, astăzi, vorbind despre „otrava” din rețelele de socializare. Acestea, în loc să ne unească, ne învrăjbesc, instigă la ură și violență. Am sugerat să facem post o zi pe săptămână renunțând la televizor, telefon, internet. Dacă vom fi liberi față de lumea online, atunci vom putea aprecia părțile ei bune și vom lăsa deoparte părțile ei rele. De asemenea, vom putea deveni creatori de produse digitale, nu doar consumatori. Mai exact, vestitori ai Evangheliei păcii și iubirii în lumea internetului.

În concluzie, experiența pascală a iubirii milostive sub forma iertării vindecă omul imitator sau fotocopie. Mai mult, îl provoacă să-și asume demnitatea sa originală și să fie tată autentic, fiu adevărat și frate bun. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.