Zilele trecute am ținut o conferință la Academia Română pe tema „Crăciunul între simbol și semn”. După ce am arătat motivele pentru care am ales să vorbesc despre Crăciun în cheia limbajului simbolic, m-am oprit în prima parte la etimologia Crăciunului.
Apoi, am vorbit despre funcția simbolului în articularea misterelor creștine. Pentru a reda conținutul revelației divine elita spirituală din primele comunități creștine a apelat la limbajul simbolic. Nu trebuie să confundăm limbajul și conținutul evenimentelor sacre despre care se vorbește în Biblie.
În a treia parte am trecut la analiza datei, orei și locului Nașterii Domnului. Am subliniat prezența simbolului pentru a indica coordonatele geografice și cronologice ale Nașterii Domnului.
Ultima parte a fost consacrată prezentării câtorva simboluri. Unele sunt de natură păgână și sunt legate de festivitățile solstițiului de iarnă, altele de natură creșintă și se inspiră din Evanghelia Copilăriei lui Isus. În sens creștin simbolurile au rădăcini în Evanghelia după Matei 1-2 și Evanghelia după Luca 1-2.
Am constatat că astăzi simbolul Crăciunului tinde să se reducă la semne ale sărbătorii Nașterii Domnului. Semnele nu au putere de unificare și de cunoaștere. Ele se explică în lumina contextului în care apar.Am pledat pentru revenirea la limbajul simbolic în celebrarea Crăciunului. De asemenea, am sugerat un comportament de Crăciun care să acorde mai multă importanță nu verbului „a avea”, ci „a fi”.
Așadar, să fim ceea ce suntem, dar nu pe jumătate, ci în întregime.
Crăciun binecuvântat!
- 23 decembrie 2021
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.