Wilhelm Dancă

Dragi prieteni, astăzi 29 iunie 2017, la catedrala sf. Iosif din București, după liturghia de hirotonire a doi preoți tineri – pr. Robert și pr. Cătălin – am celebrat liturghia în cinstea sfinților Petru și Paul la ora 12.15. În cadrul predicii am meditat despre Biserică. Pentru a înțelege ceva mai bine legătura noastră cu Isus Christos prin sfântul Apostol Petru, prin Biserică, vă invit să citiți gândurile fer. Paul VI, papă, despre Petru ca primul chemat împreună cu ceilalți unspreze discipoli ai lui Isus și semn al Bisericii voite de Christos.

«În fața minții noastre se ivește repede această întrebare: cine era Sfântul Petru? La această întrebare nu se poate răspunde imediat și complet. Dacă veți căuta cu ajutorul minții răspunsul veți observa că acesta se îndreaptă în două direcții: una care ține de omul Petru, care se numea Simon, fiul lui Iona, care îl avea drept frate pe Andrei, ambii din Betsaida Galileii, de meserie pescar, cu un temperament viu și entuziast, dar impresionabil etc.; adică răspunsul caută să traseze profilul biografic al Apostolului; iar Evangheliile și Faptele Apostolilor, Scrisorile Sfântului Paul și cele două Scrisori ale Sfântului Petru, precum și referințele istorice din alte documente ne oferă elemente suficiente și foarte interesante pentru a descris figura și viața lui; avem cărți foarte frumoase în această privință. Dar răspunsul acesta nu este suficient; avem nevoie de un alt răspuns, care caută elementele sale în cuvintele și în gândirea lui Isus, pentru a ști ce anume în mod real voia să facă din Simon, pe care l-a numit Petru. Da, ne interesează nu atât biografia, cât mai ales teologia Sfântului Petru, adică cine era Sfântul Petru potrivit voinței Domnului Nostru?

Răspunsul care pare să fie la îndemână – era discipolul, cel dintâi chemat Apostol împreună cu ceilalți unsprezece – se complică dacă ne amintim imaginile, figurile, metaforele de care s-a folosit Domnul pentru a ne face să înțelegem cine trebuia să fie și să devină acest ales al său. Fiți atenți. Imaginea cea mai cunoscută este aceea a pietrei, a stâncii; numele de Petru o evocă. Și ce înseamnă acest termen aplicat la un om simplu și sensibil, volubil și slab, ce putem să spunem? Piatra este dură, este stabilă, este durabilă; stă la baza unui edificiu, susține totul … iar edificiul se numește Biserica: „Pe această piatră voi zidi Biserica mea”.

Dar mai sunt alte imagini raportate la Sfântul Petru, care ar merita să fie explicate și meditate: imagini folosite de Isus însuși, pline de o semnificație profundă.

Cheile, de exemplu, adică puterile; încredințate doar lui Petru, nu la toți Apostolii, cheile semnifică plinătatea facultăților ce se exercită nu numai pe pământ, ci și în cer. Iar năvodul, năvodul lui Petru, de două ori în Evanghelie aruncat pentru o pescuire miraculoasă? „Te voi face pescar de oameni”, zice Evanghelia Sfântului Luca (5, 10). Iar aici imaginea umilă a pescuitului asumă semnificația imensă și maiestuoasă a misiunii istorice și universale încredințate acelui simplu pescar de pe lacul Genezaret!  Iar figura păstorului? „Paște miei mei, paște oile mele” (In 21, 16-17), a spus Isus Sfântului Petru cumva ca să ne facă pe noi să înțelegem că planul mântuirii noastre implică un raport necesar între noi și el, Păstorul suprem.

Și așa mai departe; deși, dacă privim mai bine în paginile Scripturii, vom găsi alte imagini semnificative, cum este cea a monezii (Mt 17, 25), din porunca lui Isus pescuită de Petru pentru a plăti tributul; cum este cea a bărcii lui Petru, în care a urcat Isus și a învățat mulțimile (Lc 5, 3); cum este cea a pânzei mari coborâte din cer în extazul de la Iope (Fap 10, 3) și cea a lanțurilor care cad de pe mâinile lui Petru (Fapt 12, 7) și cea a cântului cocoșului care cântă ca să-i amintească lui Petru de slăbiciunea sa umană (Mc 14, 72), și cea a cingătorii care într-o zi, cea din urmă, va semnifica martiriul Apostolului și va cuprinde mijlocul lui Petru (In 21,18); pentru a nu mai vorbi despre imaginele raportate la Petru împreună cu ceilalți Apostoli: „Voi sunteți sarea pământului …, voi sunteți lumina lumii” (Mt 5, 13 și 14).

Toate aceste imagini sunt specifice limbajului biblic și evanghelic în mod special și ascund semnificații mari și precise. În spatele simbolului se află un adevăr, o realitate, pe care mintea noastră o poate cerceta, o poate vedea cât este de mare și de aproape.

Devoțiunea la Sfântul Petru ne face astfel să întâlnim gândul lui Isus. Vă dorim să puteți avea parte acum și mereu de această întâlnire spirituală. Sfântul Ambroziu a scris aceste faimoase cuvinte: „Ubi Petru, ibi Ecclesia” (in Ps. 40, 30; P.L. 14, 1082); putem să adăugăm: unde este Petru și împreună cu el Biserica, acolo este Christos! Așa este.»

Din Paul VI, Discurs din 17 iunie 1964, în: Ulderico Gamba, Pensieri di Paolo VI. Autobiografia spirituale per ogni giorno dell’anno, Editura A.E.P.C., Vigodarzere (PD) 2014, pp. 527-529). Traducere P. Wilhelm Dancă.

Mai jos puteți să ascultați predica: