Wilhelm Dancă

Viața este darul lui Dumnezeu. Sau, viața ne-a fost dată cu titlu de împrumut. De asemenea, se poate spune că, aici și acum, viața e binele nostru suprem. Dar cum îl administrăm? Oare suntem stăpânii vieții sau slujitorii ei respectuoși, fertili? Tema „viața cu titlul de împrumut” am descoperit-o în parabola „viticultorilor ucigași”. Vezi Matei 21, 33-43. De fapt, am identificat în parabolă trei nivelui de lectură. Primul nivel are de-a face cu farizeii și cărturarii din vremea lui Isus. Mai exact, cu arhierii și responsabilii...

Invidia a fost tema la care am meditat astăzi. Am pornit de la parabola lucrătorilor în vie din Matei 20, 1-16. M-a impresionat întrebarea stăpânului: „Vezi cu ochi răi faptul că eu sunt bun?” Invidia în limba română provine din limba latină: „in-videre”. Sensul este de a vedea defectuos, subiectivist. Sfântul Toma de Aquino dă o definiție a invidiei. El spune că e starea sufletului care îl face pe om să vadă binele altuia ca și cum ar fi răul propriu. Am arătat că invidia este prezentă chiar în primele pagini ale...

Cultura iertării se opune culturii dezvinovățirii. Prima ține de credința creștină, a doua de mentalitatea omului secularizat. Am meditat invitația lui Isus la iertare continuă din Matei 18, 21-35. Am arătat mai întâi că omul secularizat nu știe să ierte. Sau nu vrea, este stăpânit de voința de putere. Când greșește se dezvinovățește, dar nu se vindecă, nu se transformă în bine. El consideră că este măsura binelui și a răului, a adevărului și a falsului. De aceea, nu are nevoie de mântuire, de iertare. Omul credincios este un păcătos...

Pe 16 septembrie 2023, am celebrat hramul bisericii din Bucureștii Noi. Această biserică este dedicată Sfintei Fecioare Maria, Îndurerată. Am rostit cuvântul de zidire sufletească. Am comentat două texte biblice: Luca 2, 34 și Ioan 19, 26. Mai exact, am unit profeția din Evanghelia după Luca cu împlinirea din Evanghelia după Ioan. În introducere am prezentat pe scurt cele șapte dureri al Mariei: profeția lui Simeon, fuga în Egipt, pierderea lui Isus la Ierusalim, întâlnirea cu Isus pe drumul Crucii, răstignirea și moartea lui Isus, luarea lui Isus...

„Credincioși fără apartenență” este o categorie recentă de credincioși. Felul acesta de a fi religios a fost remarcat de Grace Davie prin 1980. Socioloaga britanică spune că acești credincioși cred dar nu aparțin unei Biserici. Ei ar fi de de acord cu Isus, majoritatea dintre ei, dar nu vor să facă parte dintr-o Biserică. Categoria în engleză e cunoscută ca „believing without belonging”. Pornind de la Matei 18, 15-20 am dezvoltat tema apartenenței religioase. Am comentat afirmația/profeție a lui Isus: „unde doi sau...