Wilhelm Dancă

Astăzi am auzit cuvintele celebre ale lui Isus despre datoriile față de cezar și față de Dumnezeu (Mt 22, 21). Ele au fost interpretate deseori în lumina raportului dintre Biserică și Stat. Comentarii numeroase s-au oprit aproape exclusiv asupra datoriilor oamenilor față de puterea pământească. Dar Isus spune aici ceva mai mult, și anume că discipolii săi nu pot trăi fără sentimentul de apartenență. Mai întâi apartenența la familie, apoi la comunitatea religioasă, la cea civilă și, în fine, la Dumnezeu. Din păcate ultimul fel de apartenență...

Parabolele pe care le-am ascultat în duminicile anterioare, dar și cea de astăzi (Mt 22,1-14, parabola invitaților la nuntă), vorbesc în primul rând despre Christos. Apoi despre noi sau pentru noi. Domnul Christos este iubirea milostivă a Tatălui față de omenire, față de fiecare om. Din păcate oamenii refuză această iubire în diferite grade și feluri. Parabolele despre Isus, Fiul Tatălui, din evanghelia după Matei sunt legate între ele prin cuvântul „refuz”. Într-adevăr Fiul întrupat al Tatălui, chipul iubirii divine ce se înduioșează...

Parabola viticultorilor ucigași (Mt 21, 33-46) conține multe învățăminte cu referire la Biserica vie a viitorului. Astăzi m-am oprit asupra uneia dintre ele, și anume cum să rezistăm la vechea dorință a omului de a se substitui lui Dumnezeu. Viticultorii îi ucid rând pe rând pe trimișii stăpânului viei și, în cele din urmă, pe fiul său, pentru a deveni stăpâni absoluți. Nu se mai mulțumesc cu statutul de arendași. Dar dorința omului de a-i locul lui Dumnezeu apare și în primele pagini ale Bibliei (Gen 2, 5 – 3, 24). Să ne amintim că...

Am ascultat astăzi parabola intitulată „Cel mai bun dintre cei doi fii răi” (Mt 21, 28-32). Este foarte scurtă. Se adresează în mod direct „arhieriilor și bătrânilor poporului” din vremea lui Isus. Vor fi deranjați de această parabolă, pentru că Domnul i-a făcut ipocriți. Una spuneau și alta făceau. Au ajuns să creadă după cum trăiau (F. Sheen). Viața lor era bazată pe jumătăți de adevăr, compromisuri și trădări de dragul puterii, al instituției. Se conformau voinței divine pentru că le era frică. Nu-l iubeau pe Dumnezeu Tatăl....

Iubirea nu are caracteristicile reciprocității. Aflăm lucrul acesta din parabola lucrătorilor în vie pe care am ascultat-o astăzi (Mt 20, 1-16). Stăpânul viei dăruiește tuturor lucrătorilor câte un dinar pentru că are dreptul să facă ceea ce vrea cu bunurile sale (cf. Mt 20, 15). Și, pentru că ține cont de nevoile fiecăruia. Cu alte cuvinte, pentru că este generos, milostiv. Astfel cine imită iubirea divină dăruiește aproapelui ceea ce îi lipsește, nu ceea ce merită. Parabola are mai multe personaje care ilustrează diferite situații de viață...