Wilhelm Dancă

Am ajuns la concluzia că în bisericile noastre sunt mulți necredincioși pornind de la propria experiență pastorală. Vorbesc despre acest lucru în introducerea meditației. Dar răspunsul la întrebarea din titlu îl dezvolt meditând la Evanghelia după Luca 6, 39-45. Aici Domnul Isus prezintă trei parabole.

Prima se referă la orbul care conduce pe un alt orb. Ambii ajung în groapă. A doua critică ipocrizia discipolilor. Ei văd paiul din ochiul aproapelui și nu dau atenție bârnei din ochiul lor. A treia este despre pomul bun care face roade bune. Evident, pomul rău face doar frunze, nu roade. Aceste trei parabole se pot rezuma la invitația de a ne gandi la noi înșine.

De obicei Evanghelia ne invită să ne gândim la alții. Acum este vorba de „a fi egoiști și de a ne gândi la noi înșine!” Ce înseamnă lucrul acesta? Mai întâi, cum spune prima parabolă, să căutăm să ne luminăm. Să judecăm drept și să facem diferența dintre fals și adevăr, dintre rău și bine. Concluzia provizorie este să acordăm atenție formării rațiunii drepte. Apoi, să nu fim ipocriți! Să coborâm în inimă și să o vindecăm. Cum? Cu ajutorul discernământului, care să facă de pază la intrarea în inimă. De ce? Pentru ca să nu intre în ea gândurile urâte sau rele. Prin urmare să promovăm inima curată, să o vindecăm de răul care o amenință. În fine, să adoptăm un stil de viață care să fie marcat de fapte, de roade. Morala care stă la baza acestui mod de a fi creștin este un răspuns la Evanghelie. Nu este o morală autonomă, ci relațională, adică legată de valorile evanghelice.

În concluzie am spus că ucenicul se confuntă cu două forme de iubire. Pe de o parte, altruismul pretențios și posesiv, iar pe de alta egoismul respectuos și altruist. Dacă ar trebui să alegeți, dumneavoastră ce ați prefera? Altruismul posesiv sau egoismul respectuos și altruist? Detalii în articolul postat mai jos.