Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Meditații la Evanghelia după Matei. Mysterium Christi

Cuvânt înainte

Comunitatea creștină se constituie și se formează prin Cuvânt. Cadrul specific în care se ascultă și se meditează Cuvântul Domnului este unul liturgic. De pildă, sfânta liturghie, liturgia Cuvântului, liturgia Orelor, celebrarea sacramentelor. Prima parte a sfintei liturghii se numește liturgia Cuvântului și este structurată pe lecturi de texte din Vechiul și Noul Testament și pe omilia preotului.

 În zilele de duminică liturgia Cuvântului conține trei lecturi biblice rânduite după următoarele criterii: lectura I din Vechiul Testament (cărțile istorice sau profetice); Psalmul; lectura a II-a din Scrisorile apostolice sau Apocalipsa; lectura a III-a din Evanghelii. În timpul pascal lectura I se ia din Faptele Apostolilor.

 Liturgia Cuvântului din zilele de duminică este rânduită într-un ciclu de trei ani (A,B,C), în timpul cărora se citește o mare parte din textele Sfintei ScripturiEvangheliile sinoptice, Matei, Marcu și Luca, sunt distribuite câte una în fiecare an, și din ele se aleg pasajele cele mai semnificative din punct de vedere teologic.

Evanghelia după Ioan se citește în timpul Crăciunului, Postului Mare și al Paștelui.

Avem alte scrieri ale Noului Testament care se citesc în zilele de duminică, în măsura în care textele selectate suplimentar servesc întregirii teologiei duminicii sau sărbătorii celebrate în acea zi.

Fragmentele din Vechiul Testament sunt selectate în funcție de evanghelia zilei.

Dacă vrem să știm din care ciclu se citește în prezent, să folosim acest calcul simplu: anul divizibil cu trei este C, de pildă 2019. Asta înseamnă că 2020 este A, iar 2021 este B.

 Unitatea tematică a lecturilor este construită în jurul evenimentului care se celebrează. Fiecare duminică are o unitate teologică care leagă evanghelia, prima lectură și psalmul.

 Evangheliile sinoptice conțin elemente despre viața, faptele și cuvintele lui Isus, dar și informații despre viața celei de-a doua generații de creștini după moartea și învierea lui Isus. Este vorba despre generațiile care au trăit între 65 și 80, ani în care Biserica a crescut și, în același timp, s-a confruntat cu probleme specifice legate de dezvoltarea comunității, cum ar fi asumarea identității creștine și raporturile misionare cu lumea.

Biserica despre care se face vorbire în evangheliile sinoptice era răspândită pe coastele Mării Mediterane, în estul Siriei și la Roma, dar și în zonele elenizate ale imperiului roman.

Evanghelia după Marcu a fost scrisă între anii 65-70 și reprezintă suportul esențial pentru celelalte două Evanghelii, cea după Matei scrisă între 70-75 și cea după Luca, scrisă între 75-80.

Potrivit unor mărturii ale tradiției, Matei ar fi scris evanghelia în aramaică, dar la noi a ajuns în limba greacă. A fost scrisă în Palestina sau în Siria, nu se știe exact. Destinatarii inițiali erau evrei, pentru că evanghelistul caută să demonstreze că Isus Christos este Mesia, atât prin prezentarea genealogiei, deci a apartenenței lui Isus la familia regală a lui David, cât și prin referirile la profețiile din Vechiul Testament despre Împărăția inaugurată prin întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Evanghelia după Matei se citește în anul A, dar nu în întregime, ci doar anumite fragmente, care conferă celor care participă duminica la liturghie o viziune de ansamblu asupra Evangheliei după Matei.

Evanghelia începe cu evenimentele din copilăria lui Isus și se termină cu aparițiile celui Înviat. Între aceste două momente sunt introduse predicile sau cuvântările lui Isus, care reprezintă partea cea mai bogată a Evangheliei după Matei. Am identificat cinci predici cu teme specifice: Predica de pe Munte în care găsim categorii esențiale ale catehezei evanghelice (cap. 5-7), predica despre misiune și condițiile necesare pentru răspândirea mesajului lui Isus (cap. 10), predica în parabole despre taina Împărăției în lume și despre Biserică (cap. 13), predica despre comunitate și probleme fundamentale ale comunității credincioșilor (cap. 18) și predica eschatologică sau despre timpurile de pe urmă cu precizări pastorale despre așteptarea și pregătirea celei de-a doua veniri a lui Christos (cap. 24-25).

 Obiectul principal al meditațiilor din acest volum sunt două teme semnificative pentru evanghelistul Matei, pentru Biserica de la începuturile creștinismului, dar și pentru noi, astăzi. Prima este legată de cateheza credinței, o temă pe care apostolul Matei o încadrează în orizontul Învierii. Prin urmare, Învățătorul unic și Catehetul adevărat din Biserică este Christos Înviat. Cele cinci predici ce se regăsesc între capitolele 5 și 25 conțin ipsissima vox Christi sau cuvinte rostite personal de Isus.  Matei a vrut să atragă atenția Bisericii de ieri și de azi și prin acest argument de natură verbală că Isus este singurul și adevăratul Învățător al credinței.

 A doua temă semnificativă este dreptatea. Aceasta se deosebește de dreptatea din învățătura fariseilor sau din filosofia greacă. Dreptatea creștină înseamnă orientarea vieții discipolului spre valorile Împărăției lui Dumnezeu, practica constantă a rugăciunii și trăirea iubirii universale față de aproapele. Evanghelistul Matei argumentează că Isus este Învățătorul acestui nou fel de dreptate. El este cel drept prin excelență pentru că a acceptat voința Tatălui de mântuire a tuturor oamenilor și și-a dăruit viața pentru ca toți oamenii să aibă viață.

 Referitor la autorul Evangheliei după Matei nu sunt dubii că ar fi altcineva decât Matei sau Levi (vezi Marcu 2, 14 și Luca 5, 27) din Cafarnaum, care, ca profesie, era vameș. Isus l-a chemat să intre în grupul discipolilor zicându-i: „urmează-mă!”, iar Matei vameșul a lăsat toate și l-a urmat. A dat o masă la care l-a invitat pe Isus și discipolii săi. Alte informații despre el nu mai avem. Potrivit tradiției, a murit ca martir în Etiopia. Relicvele lui se află astăzi la Salerno (Italia).

 Am adunat între coperțile acestui volum omiliile la Evanghelia după Matei rostite în Anul A al timpului de peste an (2017 și 2020), în catedrala „Sfântul Iosif” din București, la liturghia de la 12.15. Toate omiliile pornesc de la textul Evangheliei după Matei, cu o singură excepție, este vorba despre Botezul Domnului din duminica a II-a când s-a luat un fragment din Evanghelia după Ioan. Ar mai fi încă o excepție, de pildă, pericopa evanghelică despre Sfânta Treime, dar omilia la această sărbătoare va fi publicată în ultimul volum al seriei Mysterium Christi. Menționez că din acest volum lipsește meditația la duminica a IX-a. Această absență trebuie considerată ca o dovadă în plus a faptului că meditațiile provin din dialogul preotului cu comunitatea, unde omilia se face și cu inima, nu doar cu mintea. Dacă acest dialog nu a avut loc, și deci a rămas un gol în lista predicilor, l-am lăsat așa, pentru că nu am avut de gând să completez lista cu o omilie gândită la birou. Pentru mine este ceva esențial să prezint Cuvântul Domnului în fața oamenilor. Fluxul de energie pozitivă care trece dintr-o parte într-alta, de la preot la comunitate și de la comunitate la preot, îl veți simți și în meditațiile din acest volum

Am fost ajutat de mai multe persoane de bunăvoință să transcriu omiliile din formatul audio în formatul scris. Prima variantă a predicilor este înregistrată video/audio și se găsește pe conturile mele de pe Facebook și de pe Youtube, precum și pe blogul meu personal: https://www.wilhelmdanca.ro

Am reformulat anumite fraze și propoziții din omiliile transcrise, fiindcă știma de la Fericitul Vladimir Ghika, care obișnuia să spună „ar fi o catastrofă să vorbești așa cum scrii și să scrii așa cum vorbești”. Cu toate acestea, recitind manuscrisul, am observat că influențele stilului vorbit au rămas în textele meditațiilor pe care le public acum. Le-am lăsat intacte, asumându-mi toate riscurile, deoarece vreau să se știe că ele provin dintr-o lume vie.

 Mulțumesc din inimă persoanelor care m-au ajutat să transcriu omiliile și să le corectez. În timpul colaborării noastre am avut impresia că ele cred mai mult decât cred eu în reușita acestui proiect. Îmi exprima și aici recunoștința pentru determinarea, dăruirea și discreția lor.

Mulțumesc mult doamnelor profesoare Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, care mi-au pus la dispoziție traducerea în limba română a Evangheliei după Matei.

Mulțumesc din suflet domnului Otniel Vereș, director al editurii Ratio et Revelatio din Oradea, care găzduiește în spiritul fraternității creștine proiectul editorial intitulat Mysterium Christi, ce a ajuns acum la volumul IV.

Pun în mâinile cititorilor Meditațiile la Evanghelia după Matei cu speranța că, prin cuvintele mele, Cuvântul lui Isus va ajunge la urechile lor și va pătrunde mai adânc în inimile lor.

Cer ajutor de la Sfântul Matei pentru toți cei ce vor deschide această carte ca să înțeleagă ceea ce citesc și să trăiască ceea ce au înțeles.

În sărbătoarea „Christos Rege”, 21 noiembrie 2021

Wilhelm Dancă

  • 18 decembrie 2021
Mysterium Christi. III. Meditații despre Paște

A sărbători înseamnă a da sens vieții. Sărbătoarea confirmă că existența omului și lumea ca întreg sunt bune. Sărbătoarea este o celebrare a memoriei și a speranței. Memoria se referă la evenimente importante din istoria personală și comunitară, care în timpul sărbătorii devin mai luminoase și mai deschise față de speranță, pentru că anticipă viitorul sau conțin fragmente de viitor. Sărbătoarea este o experiență de comunitate și în comunitate; anumite valori comune devin puncte de referință care îi unesc pe membrii unei comunități.

Pentru creștini sărbătoarea cea mai mare este Paștele Domnului, care durează cincizeci de zile, de la Paști la Rusalii. Se celebrează ca și cum ar fi un sacrament al celor cincizeci de zile. Cei de curând botezați și cei care s-au înnoit sufletește prin spovadă participă cu mare bucurie la acest sacrament. Dar nu numai ei, ci și ceilalți credincioși, chiar dacă nu sunt bine pregătiți; întreaga Biserica este în sărbătoare.

Paștele este o sărbătoare centrată pe trăirea evenimentului Învierii lui Christos. Nu este vorba despre o aducere aminte teoretică, fără conținut, ci de o trăire sacramentală sau o experiență integrală de credință; se deosebește de alte experiențe similare prin cântarea Aleluia. Datorită trăirii integrale la care invită experiența pascală creștinii interpretează întreaga istorie prin prisma Învierii.

Fiind victoria vieții asupra morții creștinii care cred în Înviere nu se mai tem de nimic și se simt complet liberi. De aceea bucuria însoțește trăirea sărbătorilor pascale.

Într-adevăr prima trăsătură specifică a Paștelui este bucuria care se bazează pe credința că Isus Christos a înviat din morți și i-a făcut părtași la înviere pe discipolii lui. De asemenea, se sprijină pe aparițiile și prezența continuă a Celui Înviat în mijlocul ucenicilor săi; ele sunt simbolizate de lumânarea pascală care se aprinde la toate liturghiile din duminicile dintre Paști și Rusalii.

O a doua caracteristică importantă a sacramentului celor cincizeci de zile este libertatea ca rod al mărturisirii păcatelor și al confirmării iertării lor prin participarea la Euharistie. Libertatea pascală a creștinului trezește în alții dorința de libertate prin simpla ei manifestare.

Altă calitate semnificativă a Paștelui este trăirea comuniunii frățești care rezultă din sacrificiul lui Christos. Prin jertfa lui întreaga omenire a devenit un singur popor. Învierea a dărâmat zidurile despărțitoare dintre oameni, fie ele culturale, sociale, politice sau religioase. Cine crede în Înviere intră în comuniune cu celelalte inimi care-l laudă pe Dumnezeu pentru mântuirea lor și slujirea fraților.

Pe scurt discipolii care participă la Înviere sunt chemați să recunoască și să mărturisească manifestările lui Isus înviat în Biserică și să devină instrumente ale acestor manifestări în lume.

În volumul „Meditații despre Paște” am aprofundat vestirea învierii lui Christos, prezența lui în mijlocul ucenicilor și darul Duhului Sfânt. Am subliniat importanța celei de-a doua duminici a Paștelui în care Isus înviat apare din nou în mijlocul discipolilor și consacră în felul acesta ritmul duminical și-i dezvăluie sensul. De atunci încoace duminica este ziua în care Domnul apare în mijlocul comunității ucenicilor adunați la un loc. Cel Răstignit-Mort-Înviat vorbește dezvăluind sensul Scripturilor și-i invită pe discipoli să trăiască misterul său pascal, precum în cazul Sfântului apostol Toma, și le dăruiește pacea.

Am meditat alte apariții ale lui Isus înviat și contextul acestora, cum ar fi frângerea pâinii la Emaus, actul concret al lui Isus înviat de a lua masa împreună cu ucenicii, pescuirea minunată datorită Cuvântului său. De asemenea, am aprofundat câteva imagini și simboluri pascale. Printre acestea sunt Isus-Bunul Păstor, Isus-Calea, Adevărul și Viața, Isus-vița adevărată. În sfârșit am meditat darurile Celui Înviat, ca de pildă, iubirea fraternă, pacea, Duhul Sfânt Mângâietorul, dar și promisiunile sale de a-i ocroti întru adevăr și unitate pe ucenici prin puterea iubirii și a Duhului Sfânt. În meditațiile finale am arătat că Duhul Sfânt desăvârșește Paștele lui Christos prin intermediul Bisericii. Mânați de puterea lui Isus înviat și de credința în El, apostolii am pornit în misiune în urmă cu circa două mii de ani. Vestirea lor a ajuns până la noi. În calitate de urmași ai primilor ucenici martori ai Învierii suntem chemați să continuăm vestirea lui Christos Răstignit-Mort-Înviat până la marginile lumii.

Prin aceste „Meditații despre Paște” le adresez cititorilor invitația de a vesti Învierea lui Isus, fiecare după puteri, acolo unde se află. Orice loc și orice timp poate fi un Emaus. Cultivând bucuria credinței pascale, trăind libertatea obținută prin iertare, împărtășind darurile lui Isus înviat, în special pacea, sperăm să devenim capabili să recunoaștem semnele apariției lui în momentele de frică, de mâhnire și de descurajare. Să vestim Învierea nu atât prin cuvinte cât mai ales prin fapte. Astfel, cântând Aleluia pascal, vom fi și credibili, și molipsitori.

Am păstrat structura pe care am urmat-o în primele două volume din seria Mysterium Christi, „Meditații despre Crăciun” și „Meditații despre Postul Mare”. Prima meditație are un caracter filosofic. Am încercat să descopăr ce fel de așteptări au filosofii care bat la porțile Învierii. L-am întrebat pe Ludwig Wittgenstein, Paul Ricoeur și Jacques Maritain. În ultima meditație m-am oprit din nou la Vasile Voiculescu și am analizat conținutul teologic pascal dezvoltat de poet în două poezii, „Emaus” și „Păstorul rău”. Între aceste două meditații se află cele care dezvoltă teme specifice sacramentului celor cincizeci de zile, adică de la Duminica Paștelui până la Rusalii. Am pus la dispoziția celor care vor să urmeze o lectură ghidată un îndrumar liturgic.

Sper ca volumul să le ofere cititorilor motive întemeiate pentru a transforma tradiționala sărbătoare a Paștelui într-o sărbătoare a bucuriei, a libertății și a comuniunii fraterne.

Christos a înviat!

  • 27 martie 2021
Mysterium Christi. II. Meditații despre Postul Mare

Postul Mare este un drum de pregătire pentru sărbătoarea Paștelui. Biserica îl parcurge meditând marile momente ale istoriei mântuirii cu ajutorul lecturilor biblice. Astfel, trec prin fața ochilor minții noastre creația și căderea primului om, viața și mesajul patriarhilor, exodul sau ieșirea din Egipt, regatul lui David, viața și mesajele profeților. Lecturile ne arată cum Dumnezeu duce la bun sfârșit lucrarea lui de mântuire prin fapte concrete. Îl cheamă pe om la credință și la viață, îl invită să o încheie o alianță și îi trimite un ajutor în persoana Duhului Sfânt.

Lecturile biblice din prima duminică a Postului Mare conțin o sinteză scurtă a istoriei mântuirii. Astfel, istoria omenirii este văzută ca un loc al ispitirii. Primul om a cedat tentației diavolului și nu a acceptat să trăiască din cuvântul lui Dumnezeu și să se conformeze planului său de mântuire. Noul Adam, Christos, învinge ispita pentru că se hrănește cu tot cuvântul care iese din gura Tatălui și își asumă în mod liber voința lui. De aceea, Sfântul apostol Paul constată: „unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul” (Rom 5, 20). De aceea, omul care vrea să învingă ispita trebuie să meargă pe urmele lui Isus, să intre în pustiu postind și împlinind voința Tatălui. Istoria noastră întreagă apare ca un drum prin pustiu, o căutare a Domnului și a cuvântului său dătător de viață pentru a putea ajunge la „țara promisă”.

În acest volum aprofundez drumul istoriei mântuirii potrivit temelor din fiecare an liturgic. Încep cu prima duminică din Postul Mare și termin cu Duminica Floriilor. Meditațiile din anul A sunt consacrate catecumenilor de ieri și de azi. Acestora le este adresată invitația de a (re)descoperi elementele ritului Botezului cu ajutorul catehezelor baptismale despre apă, lumină, viață, credință, simbolul credinței, rugăciunea Tatăl Nostru. Meditațiile din anul B dezvoltă tema alianței sau a legământului și a misterului pascal al lui Christos. Invitația are un conținut precis, și anume acela de a-l întâlni pe Christos care, prin misterul său pascal, se jertfește pe sine pentru mântuirea noastră. Meditațiile din anul C dezvoltă tema împăcării cu Dumnezeu în sacramentul spovezii ca pregătire pentru celebrarea Paștelui.

În spirit de continuitate cu structura din primul volum am început meditațiile cu trei modalități de raportare la cruce ale unor filosofi reprezentativi pentru cultura modernității. Este vorba despre Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Antonio Rosmini și Romano Guardini. Apoi am încheiat meditațiile cu câteva gânduri și sugestii de trăire a credinței în moartea și învierea Domnului cu ajutorul lui Vasile Voiculescu.

Textele biblice sunt luate din traducerea realizată de Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu. Mulțumesc și pe această cale pentru că mi-au pus la dispoziție varianta electronică a traducerii.

Referitor la metodologie nu am introdus note la subsolul paginilor, cu excepția meditației filosofice, pentru a nu îngreuna lectura. Am făcut trimitere, totuși, atunci când a fost cazul la volumul, cartea autorului citat. Coordonatele bibliografice complete ale lucrării le-am introdus în bibliografia de la sfârșit. Nota bene! Am trecut în bibliografie doar lucrări scrise sau traduse în limba română.

Am pregătit un ghid liturgic pastoral căutând să vin în întâmpinarea acelora care doresc să mediteze temele specifice ale Postului Mare potrivit succesiunii duminicilor din anii liturgici A, B, C. Nu am propus același număr de meditații pentru o aceeași duminică. Numărul acestora este rezultatul firesc al implicării mele în proiecte pastorale diferite de celebrarea duminicală a liturghiei.

Meditațiile sunt adaptări după omiliile rostite la liturghia de la 12.15 în catedrala „Sfântul Iosif” din București în timpul Postului Mare (2014-2020). Pentru realizarea acestei lucrări am fost ajutat de mai multe persoane generoase. Au fost ca un fel de „Simon din Cirene”. M-au ajutat să-mi duc Crucea – Mysterium Christi – până pe Calvar. Le port o recunoștință profundă. Sunt convins că sunt printre cei care se bucură de o atenție deosebită din partea Domnului Răstignit-Înviat. Mulțumesc din inimă editurii Ratio et Revelatio din Oradea, domnului Otniel Vereș, pentru că găzduiește cu multă prietenie proiectul Mysterium Christi.

Istoria oamenilor manifestă dorința de reînnoire la nivel personal, schimbarea în bine a moravurilor și revigorarea spiritului binelui comun. Această dorință o simte fiecare dintre noi. Momentele tari sunt atunci când observăm că s-a creat o formă de sclavie, de violență sau de nedreptate. Postul Mare este un timp potrivit pentru a verifica statutul dorinței noastre de schimbare și de înnoire.

Meditațiile despre Postul Mare vor să fie un ghid care conduce la schimbare. Sper ca acest volum să hrănească speranța creștină a înnoiriii sufletești. De asemenea, sper ca lecturând aceste meditații să putem suporta mai ușor enigma morții și drama păcatului.

București, Sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului”          2 februarie 2021

  • 28 februarie 2021
Mysterium Christi. I. Meditații despre Crăciun

Cuvânt înainte

Cu bucurie și speranță încredințez cititorilor un volum de meditații despre misterul lui Christos celebrat de Biserica catolică în Timpul Crăciunului. Ele s-au născut din transcrierea și redactarea unor omilii despre Crăciun rostite în catedrala „sfântul Iosif” din București în ultimii ani.

Inițiativa alcătuirii volumului aparține prietenilor din capitală, din țară sau din lumea largă, de altfel foarte mulți, care mi-au cerut insistent lucrul acesta după ce au audiat predici rostite de mine în biserică, în timpul sfintei liturghii, sau înregistrate pe rețelele de socializare ori pe YouTube . Numărul lor este destul de mare, de aceea și cererile au fost numeroase.

Există o diferență între omilia ținută în biserică, în mijlocul credincioșilor, și cea transformată în meditație scrisă. În interiorul spațiului sacru există un fluid de energie pozitivă, un magnetism spiritual, care mă inundă, astfel încât nu știu, de fapt, cine dă și cine primește. Diferența de stil, de redare va fi resimțită de cei care au auzit deja conținutul meditațiilor.

Lăsând deoparte prima și ultima meditație, celelalte sunt omilii transcrise după înregistrări video și audio. Punctul de pornire este evanghelia duminicii sau a sărbătorii din perioada numită liturgic „Timpul Crăciunului”, care începe cu prima duminică din Advent și se termina cu duminica Botezului Domnului.

Am încercat să intru în straturile adânci ale temelor biblice din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-am propus aici în traducerea realizată de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, cărora le mulțumesc și pe această cale pentru că mi-au pus la dispoziție varianta recentă a Evangheliilor în limba română.

Meditațiile despre Crăciun sunt răspunsurile mele interioare la provocările evenimentului Întrupării, răspunsuri pe care le-am pregătit folosind-mă de intuițiile unor Părinți ai Bisericii, filosofi, teologi, scriitori și artiști. Asemenea meditației introductive și celei finale, celelalte din cuprinsul volumului au un caracter filosofic, teologic și literar, uneori la propriu, alteori în sens figurat.

Prima meditație poate fi subintitulată „Crăciunul filosofilor”, pentru că propun aici o analiză scurtă a modului în care s-au raportat câțiva filosofi moderni și contemporani la sărbătoarea Nașterii Domnului. Printre acești filosofi sunt Georg Friedrich Hegel, Jean Paul Sartre sau Edith Stein.

Ultima meditație are un caracter literar specific, pentru că este o analiză teologico-literară a ideii de Crăciun la poetul Vasile Voiculescu. Scopul introducerii acestui text este evidențierea specificului sărbătorii Crăciunului în România, țară punte între Orient și Occident, deci punerea în lumină a Cărciunului din creștinismul oriental.

În articularea teoretică a meditațiilor folosesc deseori pilde, exemple, analogii luate din lucrările unor filosofi și teologi, sau metafore extrase din operele marilor nume ale literaturii universale. De aceea, meditațiile au un caracter filosofic, teologic și literar în sens figurat. Pot fi găsite referiri la filosofi, precum Soren Kierkegaard și Blaise Pascal; la teologi, cum ar fi Henri de Lubac, Karl Rahner și Hans Urs von Balthasar; la Părinți ai Bisericii, ca Ioan Gură de Aur, Augustin, Anselm, Bernard și Toma de Aquino; la scriitori și poeți, cum sunt Dante Alighieri și Fiodor Dostoievski.

Conținutul celor mai multe meditații are legătură cu temele liturgice propuse de Biserica Catolică în perioada Adventului, timp care înseamnă așteptare și pregătire sacramentală a credincioșilor pentru întâmpinarea sărbătorii Nașterea Domnului. Altele se referă la sărbătorile consacrate Fecioarei Maria din Timpul Crăciunului, sau ale altor sfinți propuși în Advent ca modele de întâlnire și prietenie cu Christos, cum ar fi sfântul Ioan Botezătorul sau sfântul Ștefan.

La sfârșitul volumului prezint un ghid liturgic pentru a descoperi mai ușor duminicile și sărbătorile care au stat la baza meditațiilor, astfel încât cititorul avizat să poată folosi volumul ca pregătire individuală pentru Crăciun. Tot la final propun o bibliografie integrativă cu autori și titluri de cărți în limba română.

Meditații despre Crăciun este primul dintr-o serie de volume, serie intitulată Mysterium Christi, în limba română Misterul lui Christos.

Un al doilea volum, aflat în pregătire, este dedicat Învierii Domnului, între Crăciun și Paște existând o strânsă legătură; ceea ce s-a început la Întrupare, la Nazaret și Betleem, se va desăvârși pe Calvar, la Înviere și Înălțare, pe Muntele Măslinilor la Ierusalim. Structura volumelor următoare va fi una similară, adică una specifică meditațiilor care la origine au fost omilii rostite în Catedrala Catolică „Sfântul Iosif” din București.

În meditațiile despre Crăciun din acest volum am pus accentul pe Crăciunul spiritual. Am vorbit și despre Crăciunul tradițional și cel comercial, dar am criticat variantele lui simplificate excesiv, cum ar fi Crăciunul spiritualist, tradiționalist sau consumerist. Observând cu acea detașare specifică filosofului sau teologului religiilor formele pe care le îmbracă sărbătoarea Nașterii Domnului în zilele noastre, am susținut necesitatea de a recupera celebrarea Crăciunului din inimi.

Dacă spiritul sărbătorii va porni din interior, Crăciunul se va întrupa în expresii pe măsura omului la nivel exterior, începând cu tradițiile culinare, sociale, de divertisment și terminând cu cele religioase și culturale.

Neîndoielnic, păstrarea echilibrului dintre latura sacră și cea profană a Crăciunului ține de misiunea instituțiilor religioase, a Bisericii. Astăzi fenomenul secularizării pare mai puternic decât rezistența sacrului din educația ce se propune în familie sau în școli. Se scriu cărți alarmiste, se publică studii, cifre și tendințe îngrijorătoare cât privește viitorul nu doar al sărbătorii Crăciunului ci și al creștinismului ca atare. Totuși, istoria religiilor și, în special, istoria creștinismului, nu încurajează disperarea. Nu mai vorbesc de credința și rugăciunea din inimile celor ce cred, care se transformă pe ei înșiși în bastioane ale rezistenței de neînfrânt.

În fine, câtă vreme va mai fi un dascăl undeva într-un sat uitat de lume care va susține spiritul cultural al Crăciunului și un preot de țară, poate singur sau cu o comunitate mică în jurul lui, care poartă în suflet spiritul liturgic al Nașterii Domnului, dar și o familie obișnuită în care se cântă colinde de Crăciun, cauza nu este pierdută. Meditații despre Crăciun oferă motivații și vechi și noi pentru reziliență spirituală, pentru celebrarea nașterii lui Isus nu doar la Betleem, ci și în inimi. 

Mulțumesc tuturor acelora care m-au ajutat să pornesc la drum cu Mysterium Christi și să realizez această primă lucrare. Mă consider privilegiat de prietenia lor, care mă convinge în fiecare zi că există „curați cu inima”, care-l văd deja pe Dumnezeu, deși lumea în care trăim este confuză. Mulțumesc din toată inima editurii Ratio et Revelatio, domnului Otniel Vereș, într-un chip deosebit, fiindcă a binevoit să găzduiască acest proiect editorial.

Mărturisesc că e o provocare și o bucurie pentru mine să-mi încredințez considerațiile omiletice unei edituri conduse de creștini aparținând unei confesiuni alta decât cea catolică, dar care au îmbrățișat cu multă căldură ideea publicării lor.

Aș fi la fel de bucuros dacă gândurile spirituale formulate în această carte vor găsi ecou în inimile cititorilor care cred sau caută să creadă în misterul Crăciunului, indiferent de confesiunea religioasă căreia îi aparțin. Pornind de la experiența liturgică și pastorală pe care o am de ani buni, duminică de duminică, la ora la care celebrez, 12.15, la Catedrala „Sfântul Iosif”, îndrăznesc să sper că toți ucenicii lui Isus, într-o zi, vor fi una (cfr. In 17, 21).

„Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22, 20).

Crăciun fericit!

București, 15 noiembrie 2020

  • 29 noiembrie 2020